Poezie
Cantec profan
1 min lectură·
Mediu
Au mânjit cu smoală altarul lui Apollo,
Au renunțat să cânte în numele lui...
Au găsit un nou simbol la care să se\'nchine,
Profană rugă închinând la cer.
\"Dumnezeu este iubire.\"
Grăia profetul, mulțimii, de pe stâncă.
Dacă iubești, divinul te atinge;
Fără să mori de foame sau să plângi.
În lume sunt oameni care nu au hrană,
Ei nu țin post, nu au din ce trăi...
Se mulțumesc cu viața ce o duc,
Printre simbolurile profane...
\"Viața este suferință.\"
Grăia profetul, ca un prim adevăr...
În Eden dacă ar fi fost Iisus sau Buddha,
Ar fi mușcat cu siguranță dintr\'un măr.
022634
0
-a treia strofa nu prea isi gaseste locul in poezia asta..e prea moralista