Neculai Dontu

Sunt mulți ce spun că marea cântă, Însă eu știu că marea plânge La maluri, când mereu e-nfrântă Prin valul ei care se frânge. Și spuma-n boabe efemere, Stă ca o palidă-ncercare De a aduce

La ale lui \"Tranșe FMI-iste\" care sună așa : Barosanu de la manșă Își dorește înc-o tranșă Și la flotă-o reluare S-o cârmească spre vânzare. Lămurire : Cu pretențioasa branșă (filolog și

Pisici: Criza asta a dat roadă, Doar pisica-i căutată, Că s-au înmulțit , deodată, Cei ce trag mâța de coadă. Epigrama -pisică bândă Rânduri cu aspect banal, Zici că nu prevăd

Cât de mare-i ziulica, Stă la umbră somnoros, N-are grijă de nimica, Nimănui nu-i de folos. Doar când vine câte-o ploaie, Se trezește supărat Și se umflă și se-nfoaie, Făcând pagube prin

Înspre zăpezi troienite, Când vremea-n răscruci s-a oprit, Din locuri de soare-ncălzite, Se-aude c-ar fi pornit, Un vânt dus de zâne vrăjite. Un vânt de grădini așteptat Și de păduri

La vreme de iarnă se-ntrece, Cu suflul- de ghețuri fior - Punând sărutarea lui rece, Pe-acolo pe unde el trece, Vremelnic, grăbit călător. De stavile-n cale nu știe, Se duce-ncotro cată

Când se-nvinețește zarea Și când frunze ruginesc, Când se ofilește floarea, Toate relele pornesc, De te-apucă disperarea. Ploi ce fac pământul tină, Multe, reci și inumane, Pentru toate e

Politichie Rămas de căruță : Nica spuse că nu-l cruță, Însă Boc - mare ștrengar, L-a lăsat cam \"de căruță \", În loc de autocar. Dezamăgire: Au dat aleșii de belele, Că-n lăcomia lor de

Se-ntreabă lumea :cum faci oare, Că-n timp ce soare-ascunzi în nori Și-i duci de-acasă pe cocori, Mai ții și frumuseți în floare ? Se-ntreabă lumea : cum faci oare, Că-n timp ce-aduci nopțile

Un zărzărel decis să dreagă Urâtul crengilor golașe, A zămislit o noapte-ntreagă Buchete mici de flori gingașe. El, cu o mână delicată, Le-a colorat în roz, discret, Punând în feeria

Se-aude zvon de primăvară În zbor de berze și cocori, În firele de iarbă rară Și-n toporașii visători. Se simte zvon de primăvară, În Băltărețul ce-a venit, Cu gând să înverzească

Suspans: Sânii plini de silican, Au ajuns cât un balon, De nu poți să știi prea bine, După dânșii cine vine. Recapitulare : Buzele el le mărește, Sânii cât bostanii

Numai cum ai apărut, În grădini,în parc, în case, S-au dus zilele frumoase, Ploile ai început. Numai cum ai și venit, Ai dat frunzelor paloare Și petalelor din floare, Le-ai dat gânduri de

Avantaj primire : Nica zise că nu-i cruță, Însă Boc - mare ștrengar, L-a lăsat cam de căruță, În loc de autocar. În grai moldovenesc : Moldovenii strigă tare, I-a cuprins și pe ei

La maluri, stuful străjuiește Și lintița întinde strat, Iar salcia crengi prelungește, Spre valul mic și legănat. E liniște și totul pare, Pentru spectacol pregătit, Când de pe maluri sună

Caise, forme de ispită, Rotunde, dulci, cu-alint de soare, Ca niște sâni de fată mare, Ce stă ,cu știre, dezgolită. Caise, amăgiri de vară, Iubiri de flori ce le-au născut, În nebunia

Lumea asta-i ca o gară, Vin și pleacă mereu trenuri, Prima sau ultima oară, Ca și oameni, ca și vremuri. Vin și pleacă mereu trenuri, Osebit itinerar, Soarta lor - locomotivă, C-un mecanic

Povești cu feți-frumoși și zâne, Nu sunt legende, sunt trăiri, Ele-au fost ieri, vor fi și mâine Și-or fi cât vor mai fi iubiri. Iubirea-i vis și nebunie, Iubirea-i nebunii de

C.Iurașcu - Tataia definind prostia,susține :Că adevăruri spun curate/Cei proști, o știm de la străbuni/... Replică : Dac-adevărul proștii spun, Rugați-i ca, în \"Agonia\", Să mai produc-un lucru

Glume târzii : Și la bărbați, dar și la doamne, (Nu-i nici de azi și nici de ieri), Etatea se măsoară-n toamne, Că vârstnicii, precum vezi Doamne, Nu pot s-o facă-n primăveri. Nu cred c-ai

Scântei, frumoase amăgiri, C-un licăr mic și efemer, Aprins în micile clipiri, Coboară stelele din cer. Apar, dispar, ca un mister, Scântei ce se aprind și mor, Steluțe mici, ce vin și