Poezie

Cu suflul - de ghețuri fior

Vânt de iarnă

1 min lectură·15 octombrie 2009

Mediu

La vreme de iarnă se-ntrece,

Cu suflul- de ghețuri fior -

Punând sărutarea lui rece,

Pe-acolo pe unde el trece,

Vremelnic, grăbit călător.

De stavile-n cale nu știe,

Se duce-ncotro cată el,

Mânat de-o nebună beție,

Îngheață natura pustie

Și n-are-ndurare de fel.

De-odată crezi că dispare,

Uitând pentru ce a venit,

Lăsând peste tot nemișcare

Și pomii albiți de ninsoare,

Din dansul nebun s-au oprit.

Apoi, furios, iar apare,

Prin crengi fluier trist alungind,

Într-o neștire gonind,

Steluțele rătăcitoare

În lung troian răsucind.

Frumoase castele ca-n basme,

Cu ornament de cristal,

În care dansează la bal,

Doar năluciri și fantasme,

Pe ritmul de marș triumfal.

Și-aleargă pe câmp și pe drumuri,

Gonind spre zarea pierdută,

Care-l așteaptă tăcută,

Ascunsă sub cerul de fumuri,

Lipsită de soare și mută.

Rămân în urmă vrăjite,

Sub streșini, în cuibul ferit,

Mici vrăbii cu pene zburlite,

Scăpate de vânt, fericite

De liniștea care-a venit.

001.046

Neculai Dontu. “Cu suflul - de ghețuri fior.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neculai-dontu/poezie/13910442/cu-suflul-de-gheturi-fior

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.