Poezie
Lumea ca o gară
Trenuri vin, altele pleacă...
1 min lectură·
Mediu
Lumea asta-i ca o gară,
Vin și pleacă mereu trenuri,
Prima sau ultima oară,
Ca și oameni, ca și vremuri.
Vin și pleacă mereu trenuri,
Osebit itinerar,
Soarta lor - locomotivă,
C-un mecanic arbitrar.
Ce frumos arat-o gară,
Purtând forfotă și zvon,
Spre un tren ce prima oară,
Trage viața la peron.
Toți se bucură și-i bine,
Dar puțini de la peron,
Își pun întrebarea : cine
Va pleca ,în alt vagon ?
Iar, când soarta spune :-Du-te!
Și te urcă-ntr-un vagon,
Oameni vin să te salute
Cu batiste la peron,
Unul pleacă, altul vine,
Timpul este impiegat,
El va îndruma pe șine,
Tren venit sau tren plecat.
Pentru trenul ce sosește,
Se aude-n megafon:
Trenul X acum oprește...
Și-i dă număr de peron.
Prin același megafon,
Dar cu-același ton netot,
Se anunță la peron :
\"Un alt tren ,s-a dus...de tot.
001.061
0