Necula Florin Danut

Domnule Radu Herinean, am mai multe traduceri din Baudelaire plasate pe agonia, sectiunea \"biblioteca virtuala\". Daca aveti timpul si dispozitia sa le cititi as fi onorat. Poate ca unele isi vor gasi locul in modulul de traduceri mai nou format.
Cu consideratie, Dan Necula (Abaddon)

\"Unul dintre atuurile mele cele mai importante este acela că îmi uit spaimele cu aceeași consecvență cu care îmi uit bucuriile...\"
Sunteti cu adevarat fericit, inseamna. La mine consecventa cu care imi uit bucuriile este egalata doar de tenacitatea cu care imi revin spaimele!
Ar mai fi multe de spus in legatura cu acest text. Am sa revin...

In ultimul timp aproape ca imi este frica sa intru pe textele recomandate datorita monstruozitatilor pe care le citesc acolo, clasate ca poezie de calitate. Dar acest text mi-a placut foarte mult, chiar isi merita recomandarea. Are \"feeling\" intr-adevar! Felicitari inca o data!
Dan Necula

domnule Petruț. Apreciez mult mai mult semnul dumneavoastră cu stindard decît o steluță de la editori.
Cu stimă, Dan Necula

O întrebare am și eu de pus,
Cum calul bate pasu-n strungă,
Despre femei fiind o vorbă-n plus,
Biografia lui era destul de lungă?

P.S. Dat fiind că este prima oară cînd îmi încerc norocul la epigrame, rog să îmi fie scuzate unele mici inadvertențe.

nu puteti sa considerati teribila mea greseala o licenta poetica? La cite greseli de ortografie sunt facute pe acest site, ce mai conteaza?
Si chiar imi miroase mai bine mirezme!

1) fac referire la cele 5 simturi. In ordine: Sunet – auzul. Mirezme – mirosul. Ambrozie – gustul. Ceara – simtul tactil. Vazul – ceea ce citesti.
2) In alta ordine de idei, mirezmele reprezinta sublimul din om, combinat intre ambrozie – referire la zeii pagani si ceara – esenta crestinismului.
Si ca armonie a versului o aliteratie pe “r”.
Este omagiul meu adus muzicii lui Bach.
Mi-am “facut scoala” cu Baudelaire si Rimbaud. Am exilat pe “agonia” ....

multumesc pentru aprecieri. Ce am scris poate parea unora o gluma dar nu este chiar asa. Intr-adevar, e metrica lui Eminescu, de la ea am plecat. Si e un joc de simbolism mascat de, ti-am spus, ceea ce unora li s-ar putea parea o gluma. De fapt poezia este mult mai profunda decit pare. Altfel nu mi-as fi permis sa-l \"pastisez\" pe Eminescu.
Cu ginduri bune, Dan Necula

imi promisesem mie insumi ca nu voi mai pune nici macar o litera pe acest site. Dar dumneavoastra nu pot sa nu va raspund! Multumesc pentru incurajari (cu ocazia aceasta si lui Emanuel). Dar \"Torna, torna fratre!\" Nu uitati, asa s-a pierdut un razboi, care nici macar nu a inceput! S-ar putea totusi sa continuu, nu stiu...
Cu stima, Dan Necula

cum stai cu aripile, dar în mod clar ai o minte foarte odihinită! Nu ți-am urmat sfatul, am intrat și pe alte texte care îți aparțin; într-un fel mă simțeam vinovat pentru mitocănia pe care editorii de la agonia chiar mi-au plasat-o la comentarii OK.
Acum nu mă mai simt vinovat cu nimic! (Față de tine, bineînțeles).
Numai bine!

multumesc pentru trecere si apreciere. Intr-adevar, ai surprins foarte bine mesajul din a doua parte a textului meu. Dar n-ai spus nimic despre prima parte. Exista o legatura foarte strinsa intre aceste doua parti, nu stiu,poate mai greu sesizabila, dar exista. Altfel nu le legam/dezlegam in aceeasi poezie.
Numai bine!

pentru aprecieri, Emanuel! Stiu ca este un poem bun, poate cel mai bun pe care l-am scris, dar o apreciere de la altcineva nu strica niciodata.

Numai bine!

V-am întins de fapt o cursă, domnule Firică. Nu în sistemul binar 1+1=0. Ci în grupul aditiv al claselor de resturi modulo 2. Dacă îmi spuneți că știți și de asta, eu îmi scot pălăria. Poate că nu este fair-play să vă atac într-un domeniu în care în mod clar nu aveți cum să știți mai mult decît mine, dar mă obligați să o fac...
Nimeni nu le știe pe toate, asta e clar.
În domeniul literaturii vă aștept oricînd replica. Aproape că mi-ați devenit simpatic, zău!
Numai bine!

\"Cad orele din pom, ciorchine
secundele în strugure leșină!\"

Scuză-mă, poezia chiar mi-a plăcut și în ediția asta, bilingvă. Dar ce a scris Nichita în \"Fructe înainte de a fi mîncate\" bate tot! Inspirația ta de acolo o văd!

Domnul meu, în sistemul binar 1+1=0. Eu mă bucur că vă mai aduceți aminte cîte ceva din matematica făcută în școala generală. Dar să fim serioși, pînă și geometria non-euclidiană pleacă de la o axiomatică, fără de care am bate cîmpii în trap continuu, ceea ce cam faceți dumneavoastră pe cîmpiile literaturii ...
Numai bine!

nu mai știu cine a spus „Proștii să fie modești, eu nu am cum să fiu modest!”. Este o vorbă de spirit care mă caracterizează și pe mine, aproape în totalitate. (Dacă ai citit Biografia mea de pe agonia.ro, ți-ai dat deja seama de asta).
În privința sonetelor, regulile diferă de la un autor la altul (marii autori de sonete).
Shakespeare, spre exemplu, are „matrița” fixă, adică 14 versuri, din care 12 „cuplate” și ultimele două despărțite de corp, în genul unei concluzii sau al unei morale în fabulă (doar ca formă, nu ca fond). Rima este încrucișată pentru primele 12 versuri iar al 13-lea și al 14-lea sunt legate prin rimă.
Cu totul altceva este sonetul la Baudelaire, și el maestru în acest gen. Spiritul francez este prea zglobiu pentru a nu sparge tiparele. Astfel, sonetele lui Baudelaire sunt tot pe structura de 14 versuri, dar legate la modul 4-4-3-3. Nici rima nu este fixă, cea încrucișată alternează cu cea împerecheată sau îmbrățișată.
De altfel, eu consider că și alte poezii ale lui Baudelaire pot fi socotite sonete, chiar dacă nu au exact 14 versuri (legat și de viziunea mea asupra Haiku-ului). Dacă vrei o transpunere a lor în limba română intră pe textele mele (dacă nu ai făcut-o deja).
Sonetele scrise în limba română (Philippide este un maestru, de altfel și un mare traducător al lui Baudelaire) păstrează structura franțuzească. Și Eminescu a scris niște sonete pe această formă.
În privința lu Labiș, sincer nu l-am citit prea mult. Citit și recitit, bineînțeles, „Moartea căprioarei”, care este o super poezie, dar în rest, nu prea, asta și datorită faptului că în puținele versuri pe care a apucat să le scrie este preamărit comunismul, care este incompatibil cu felul meu de a fi. În mod sigur un mare poet, dar i s-au curmat zilele prea curînd, nu ajunsese la maturitatea poetică.
Și, în final, nu am citit prea multe din ce ai plasat pe agonia.ro, dar tot ce am lecturat mi-a plăcut! În mod sigur ai o mare capacitate în privința scrisului. Unele texte mă descumpănesc, avînd în vedere vîrsta pe care o ai!

Îți urez succes și numai bine!

ce să spun, asupra ultimei clarificări a dumneavoastră. Sunteți mai hermeneut decît ideea de hermeneutică. E posibil să lansați un nou curent literar sau de interpretare literară! Vă urez succes! Dar păstrînd proporțiile, un text literar sau de natură literară, trebuie să aibă o comprehensibilitate \"ad hoc\", ceea ce textul dumneavoastră nu are. Nimeni nu avea de unde să știe pe unde v-au purtat sinapsele creierului în peripluri gen \"bărbat gonflabil\" + \"femeie gonflabilă\" + Pico de la Mirandolla + \"Surata IV\". Ce îmi place cel mai mult la site-ul agonia.ro este ca într-adevăr este interactiv. Astfel am putut afla de la dumneavoastră deslușirea textului dumneavoastră. Dar gîndiți-vă ce s-ar fi întîmplat dacă publicați acest text, asupra căruia comentăm, într-o revistă! Și nu aveați dreptul la replică!
Numai bine!

Nu căuta să fii al doilea Labiș! Găsește-te pe tine însuți!
Numai bine!

Eu chiar nu vad care este contributia \"autorului\" in aceasta \"productie\". Cele citeva propozitii spuse la misto? Si nu inteleg ce a inteles din textul in engleza, daca nu a reusit sa ne impartaseasca si noua o traducere cu \"revelatia\" lui! Sau poate a vrut sa spuna ca engleza ii este mult mai accesibila decit latina textului original? Aici il inteleg!

așa cum ți-am mai scris, ca răspuns la un comentariu de-al tău la unul din textele mele, eu consider Haiku-ul o poezie scurtă, nu neapărat de 17 silabe sau conformîndu-se unor canoane (gen 5-7-5 și că trebuie musai să transpună o anumită imagine, de preferință cu cît mai puține verbe) chestii pe care, sincer să fiu, le-am aflat de pe acest site. Acesta este motivul pentru care am catalogat drept Haiku multe din textele înscrise de mine. Am văzut că aceasta a deranjat niște stimați domni, „specialiști” în Haiku. Așa că mi-am pus problema dacă există vreo compatibilitate între japoneză și graiul nostru? Fonetic, poate, dar silaba nu ține doar de fonetică! Oricum, mi se pare exagerat să vrei să respecți niște reguli impuse de japonezi într-o limbă latină!
Poezia se citește sau se recită, nu? Poți să îți dai seama doar din lectură la prima vedere sau din audiție că un text scurt are exact 17 silabe (nu mai vorbesc de 5-7-5) ? Nu cred, trebuie să ai un antrenament mult prea temeinic pentru așa ceva! Și atunci, ce faci, numeri în gînd? (în cel mai fericit caz, dacă nu pe degete). Ce efect poetic poate avea aceasta?
Gîndește-te care sunt canoanele sonetului shakespeare-ian sau baudelaire-ian, sunt perceptibile prin audiție sau lectură, nu stai să numeri pe degete ca să îți dai seama că măsura, ritmul și rima sunt bune (poate doar numărul versurilor ține de aritmetică)! Și cadențele din versurile lui Homer sau Dante le sesizezi auditiv, nu stai cu abacul după tine!
Pe de altă parte, îți închipui un japonez care să scrie, în limba lui, o doină românească sau să traducă Miorița? Ce ar ieși?
Și drept încheiere, textul asupra căruia comentăm (nu-i mai spun în nici un fel, doar text) are și o interpretare peiorativă, aproape obscenă, pe care nu cred că ai sesizat-o. E un fel de zeflemea la adresa dulcegăriilor pe care le scriu „specialiștii în Haiku” de pe acest site și la care aproape toată lumea cade pe spate! Citește-l mai cadențat și printre rînduri!

Numai bine!