Poezie
Calea Lactee
1 min lectură·
Mediu
O, ce întruchipări de Casiopee,
Cînd luna sîngera pe alee!
Aleea din țăndări din muguri de con,
Pe cer se-ntrupa Orion!
Și Libra roiește, dar nu e balanță,
E doar Behemothul sculptat în faianță;
Și Lyrele toate se-ntorc în sobor,
Iar luna acum sîngerează pe nor!
De s-or mai întoarce blesteme de aștri
Tot Gemenii dragoste-or face, albaștri,
Și Scorpionul pe coadă călcat
În cer revărsa-va venin `băloșat.
Săgetător înspre Lynx încovoie arcul,
Doar prinde-va-n clonț Aquila smaragdul.
Între Carul cel Mare și Carul cel Mic
Draconicul Draco se-nvîrte stîlcit,
De copita lui Pegas, spre est îndreptat,
Doar Fecioara mai plînge-n apusu-nserat ....
O toate acestea sîngerau pe alee ...
În convoi se-ndreptau spre Calea Lactee!
023.530
0
Plin de vervă acest poem al tău, nici nu ști când, alunecând din Casiopee ajungi în Fecioară, atât de cursiv este tonul, arhitectura versului farmecă, echilibrat, insolit, îndrăzneț, totul plin de grație.
Felicitări!
Emanuel