Poezie

colecționarului de umbre

1 min lectură·31 ianuarie 2013

Mediu

știu că uneori ai trânti cerul

ai mușca din norii ăștia blestemați care aruncă frunzele din vârf

cu picurile lor de metal

ești prins în capcana păianjenilor

te văd scuturându-ți gândurile de cenușă

tot mai des

îmi imaginez uneori cum aluneci și nu ajung să te prind

și strig deasupra prapastiei băgându-mi jumătate de trup în întuneric

sunt coșmarurile în care nu vreau să cred

coșmarurile pe care le trăiesc ca pe un sughiț

confecționez din crengi

niște prelungiri ale brațelor

în timp ce alerg pe același drum fără capăt cioplesc la ele

îmi ocupă timpul nu mă mai sfâșii

ar trebui să încerci și tu

doar lumea are nevoie de oameni care știu să uite

de oameni care sugrumă țipătul în pernă.

o să cresc curând și nu o să mă mai recunoști

deja îmi apar bucăți de argilă sub pleoape

ochii mi se îngustează mă strâng în cutii mici

să fac loc altora

să treacă pe lânga mine ca și când nu aș fi

ai grijă de poezia care îți bate în piept

restul sunt doar umbre.

001.364

Neagu Raluca. “colecționarului de umbre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neagu-raluca/poezie/14023189/colectionarului-de-umbre

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.