Poezie

cuțitul meu din rană

2 min lectură·8 iunie 2012

Mediu

m-am trezit și mi se părea că uitasem ceva

patul l-am lăsat la fel de răvașit după ce luptasem toată noaptea

am alergat pe străzi cu pantofii prea mici

m-am împiedicat în pașii de uriaș pe care trebuie

să îi port.

aproape m-a picat un nor

privea ascuns după uzine și sunt convinsă

că am văzut un zâmbet

în mijlocul străzii am alergat pe diagonală

semaforul și-a acoperit un țipăt

tocmai zburda o mașină pe șoseaua mișcată din toate părțile

simțeam peștișori în pleoape dar nu

sunt mare acum

am o inimă mică pe care o țin în cușcă

doar când plouă cântă și o ascund bine bine

câteodată strânge gratiile cu dinții strigă

ai uitat ceva ai uitat ceva

firele de iarbă sâsâiau încolăcite pe glezne

un domn îmi arunca o privire ascuțită care pălmuiește obrazul

peștișorii din pleoape se agitau

trec peste groapa în care zăcea un bețiv

peste copilul cu fața arsă peste casa infirmă

gata să se prăbușească de singuratate

chiar și peste tot orașul cu înfățișarea lui de autist

peste tine nu pot sa trec

ești ușa ferecată cu lanțuri ești nota pe care nu o disting

și cuvantul în fața căruia mă simt dislexică

totuși cheia am avut-o cândva

dar am uitat prin ce poezii am aruncat-o

atunci când încă mai puteam să plâng

001.545

Neagu Raluca. “cuțitul meu din rană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neagu-raluca/poezie/14008881/cutitul-meu-din-rana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.