nebunii cred în lucruri neînsemnate

Un Zorba Grecul în variantă femin - melancolică, dar în lipsa ambiției de a construi și de șansa unei "prăbușiri mărețe", așa cum a avut grecul, se mulțumește cu o alunecare contemplativă prin realitate, observându-i cu seninătate dedesubturile. Deși pornește de la o tangență cu natura care se străduiește spre contopirea cu omul (propria ciclicitate împiedicând-o să-i perceapă anotimpurile) ingenua ființă umană nu poate face abstracție de spaimele și înțelesurile ce ne vin de la oameni, prin rugurile superstiției și înțelepciunea bătrânilor.
Dar să știi, Raluca, pentru a nu urî, a nu invidia, a nu judeca și pentru a fi capabil de sacrificiu și de dăruire, chiar trebuie să fii nebun.

Cu prietenie, F.

Ma bucur din suflet sa te revad in pagina mea. :)
Textul acesta a fost scris pe ideea nebuniei. Nu exista om sa nu urasca, sa nu judece... Asa suntem claditi, desi mi-as fi dorit sa fie altfel.
Ai surprins foarte bine mesajul.
Te mai astept,
R.

"frunzele aproape au fost înghțite de iarnă
doar unele mai scrâșnesc sub tălpi"

"altele se revoltă și mi se încurcă în păr"

"...fac ruguri
trupurile palide ard
copii murdari se apropie cu mâinile se încălzesc ..."

"barba lui e un morman de zăpadă"

"oprește-te din mers din respirat din vorbit aiurea
oprește-te din urât"