prinsă în joben

am întâlnit poezia

când încă nu mă născusem

pluteam în acea plictiseală generală

aerul se colora violet

nu exista frigul chiar aveam o casă

pentru inima mea

eram pe atunci la fel de curioasă ca o vulpe

și-am vrut ochii mamei doar pentru mine

o bătaie scurtă de colibri mi-a amintit

că-s vie și oamenii mă așteptau cu brațele încrucișate

m-am născut

dar nu m-au sărbătorit ca pe-un poet

au spus că sunt doar un copil și țipătul meu a umplut prăpăstiile lumii

când am învățat să îndes în versuri

bucăți de oameni fără să ucid

m-au închis

într-o carte groasă pe care nu o citește nimeni

de teamă că nu va reuși să o termine vreodată

acum mă chinui să fac asta și parcă paginile se multiplică eu sunt un fel de Sisif femeie

tot mai cred că am văzut poezia cu ochii aceștia de vulpe tot mai cred că și ea m-a văzut ba chiar

mi-a facut cu ochiul era frumoasă domnilor da

ca o noapte de vară.