Poezie
ultimul poem
1 min lectură·
Mediu
era noapte în parcul cu tei somnambuli
și fata asta nu avea nici măcar
o reflexie să o țină de mână
e greu să treci dincolo de frică s-o trântești de pământ
fără să tremuri măcar puțin în tine
gândea ea în timp ce inima
i se micșora până la dimensiunile unei lacrimi
pentru că lumea nu era un loc
așa de plăcut sau confortabil
își îneca zilnic ochii
să simtă nisip printre gene
și pești mici lipiți de pleoape
blocuri mărețe ca niște preoți triști
-de la balcoane poți doar să aluneci prin aer-
la naiba cu oameni statui
spectacolul derizoriu îmbrăcat în plastic
undeva
la capătul celălalt al globului
un el își făcea coadă de pește
și piatra
ce-i aluneca pe spate
ca un rucsac
era o mantie de corali
mai frumoși decât viața însăși.
001.668
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Neagu Raluca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Neagu Raluca. “ultimul poem .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neagu-raluca/poezie/13984650/ultimul-poemComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.