Poezie
tranzitii
secunda zero
1 min lectură·
Mediu
cum
dintr-o dată
apele mele s-au liniștit
lucind în șesuri largi.
sub arsele păduri
cum îmi roiesc muguri cuminți
într-o tăcere dinainte de toate
și blând îmi adorm hoardele arcuite
pe când flăcări iuți mi se sting
printre degete
și palmele mele ridică
firav văzduh
mai auzi...
un zvon dinspre întinsele stepe
pășindu-ne
cu un somn alb
fără semne
012773
0
ca o surpriza placuta (primita din partea unui nou-venit pe aceste meleaguri virtuale) , am citit doua din poeziile tale si pot spune ca porti in ele aplecarea spre visare, atat de necesara celui care vrea sa renasca in versuri.
din cele doua texte, acesta mi-a placut mai mult, pentru ca exista in el si o coerenta care m-a pastrat alaturi de la inceput pana la sfarsit.
mentionez si imaginile care mi-au placut indeosebi:
\"sub arsele păduri
[...] îmi roiesc muguri cuminți\"
si
\"îmi adorm hoardele arcuite
pe când flăcări iuți mi se sting
printre degete\"