Nan Florian

\"adolescenti si copii ramanem cat traim, noi doar ne jucam de-a oamenii mari\" mai sa fie! ce melodie ne canti (si ne incanti) tu aici? Imi aminteste de Cosbuc (fara legatura cu prozodia) \"scara\", \"spinul\", \"manioasa\", \"nu te-ai priceput\", \"rea de plata\", \"logica\", \"la parau\", si altele si altele (cum de le-am uitat?) pentru ca eu vad in poezia ta sagalnicia unei iubiri intre adolescenti. Mici reprosuri (asa in joaca sa fie mai mult pentru o necesara impacare decat pentru ...) parca nu ma iubesti destul, parca ti-e frica, zice ea, dar tu (procentul de iubire) reproseaza el, ei bine, lasa, eu feriga ... Ghicita impacare este pe o alta fila. Imi place sa vad lucrurile asa, poate unde noi astia cu peste 30 ani impliniti am pierdut naivitatea si frumusetea unei astfel de stari. \"adolescenti si copii ramanem cat traim, noi doar ne jucam de-a oamenii mari\". Din nefericire ne jucam atat de bine de-a oamenii mari! ne-a coplesit rolul de oameni mari si uitam ceea ce suntem de fapt. Mi-e teama ca intoarcerea este imposibila, deja vedem \"lucruri\", pricepem \"chestii\", ... citim dincolo de text. Mi-e teama ca pentru noi (adulti fiind) feriga nu ...
Ce spuneam? Imi urla in mintea mea de adult (iremediabil pierdut) adevarul stiut ca feriga nu infloreste. Lizush, admiratie, cu cata usurinta asterni cuvintele (un pic de invidie, atat cat sa te simti ... importanta feriga) pe site, simti din plin simplitatea, firescul lor, dar si jocul din spatele cuvintelor. Cred ca poezia este un regret exprimat, un regret al adolescentei pierdute, ne este adresata noua (tie), adultilor, asa ca sa stim ce pierdem.
Numai de bine Lizush!
P.S. Am in plan ceva umor, din nefericire am o perioada extrem de plina la serviciu (si nu numai). Nu prea mai e loc de altceva. Sunt multumit ca imi pot citi prietenii de \"agonie\" si ca, din cand in cand, le pot lasa un semn de apreciere si neuitare.

Buna Lizush! Produci, precum \"nu stiu ce specie rara\" de cactus, cate o floare la fiecare 30 de ani? Daca este asa ar fi tare pacat intrucat prezenta floare este faina. Prima strofa este deosebita - prin sensuri si acel pic de senzual turnat acolo. Initial am vrut sa inlocuiesc cuvantul \"linia\" cu mai neutru \"se\" lasand la voia cititorului cine ce desparte, dar castigul nu este prea mare. Iar finalul este \"si mai\" deosebit, acel \"refuz să trăiesc pe partea plânsă a vieții\" suna teribil de bine. Poate a venit timpul sa parasesti personalele. Nu mai de bine Lizush!

Buna Dana! Multa imagine in poezia ta. Parca-s fotografii aruncate pe o masuta si ma inviti sa privesc pana vad: \"umbra fustei rotindu-se\", calcaiul fetei, sanziene si maci, margarete, cer ... si brusc \"asteptare\". O alta dimensiune.
Tare as vrea sa stiu ce anume ti-a sugerat poezia.
\"plang\" - \"bucatica de cer\" - \"soarele intr-un colt\".

Prea mult frumoasa poezie!
Numai bine Dana!

Buna Lizush! Uneori avem motive sa plangem, dar azi ... Azi sa ne veselim! E ziua ta. La multi ani Lizush!

Buna Lizush! Sunt cam derutat. Pare a fi vorba de un act de creatie. File, femeia neagra, copii, saruta, toc, cerneala, text, scrie. Cam enigmatic si nu este vorba doar de intelesul poeziei. Am sa fac un print sa iau textul cu mine. Am sa ma mai gandesc la el. Numai de bine.

Hei Lizush, Lizush! As zice ca e pentru prima data cand imi comentezi pe bune o poezie. Sa imi inchipui ca merita cat de cat? Ai dreptate in tot ce ai spus (cu spitalul). E placut si un Lizush mai razvratit. Multumesc mult de trecere.

Salut Liviu Nanu! Incantat de trecere. Un sfat din partea ta este aur curat. Sa vad ce reusesc cu strofa 3-a. Multumesc!

Florin Bratu incantat de trecere prin pagina. Multumesc de vorba buna, acel \"placut\" dar si, mai ales, pentru \"un exercitiu interesant\" caci intr-adevar experimentare fu.
Multumesc si ne mai citim, nu?

Atropa Belladona! Suav textier cunoscut pentru feciorelnica lui gingasie intrecuta, poate, doar de un persusiv sentimentalism, intr-o nota pertinenta de discretie colaterala si picturala senzualitate care ...
Ghine bre Belladona si intri matali tiptil la mini in pagina cu slapii plini de baliga pe presul al nou pana-n camera a mare la muribund care trage sa sa duca si matali sa-l faci sa roseasca si sa chicoteasca taman amu cand aveam de gand sa-l omor intr-a alta poezie la fel de simtiti si de eduacti cu speranta de a aduce si eu cititorii pe care nu-i am ca sa incepi matali ai sparia si sa fuga a spaima de la care speram si eu niste laude de nu barem 3 stele ca la metaxa aia originala greceasca facute din cacareze de oaia taman in Elvetia carele sa-ti fie rusine ca nici nu ma asteptam de la matali. Ghine bre Belladona, au nu ne-am inteles noi, atunci la crasma, ca matali ma lauzi pi mini si eu pi matali si ca sa mai dau si un kil de tuica de am zis eu ca e mult da matali om lacom ca nu ca te faci de rusini sa lauzi asa texte da ne-am invoitara noi si amu matali te faci ca ai uitat! Ghine! Ca am a scrie si o epigrama da schioapa ca matali nu meriti una de aia de 18 anisori cu sanisori si fese inaltate ca la TV de am vazut eu amu cateva zile de era sa lesini nevasta me. Ia de vezi. Trecu Belladona pe la spital si sa vezi mare belea, spitalul cand o vazu, nu mai vru sa stea. O lua la fuga. Las de! Lasa bre Belladona ca te pandesc eu cand oi iesi matali la portita in satul aista al nost. Atunci sa vezi.
Drag de matali si de vorbe sugubete.

Buna Lizush!

sufletul meu
avea nevoie de un trup

As avea multe idei pentru achizitionare de trup (sfaturi utile - Doamne ce subiect ratez) dar as vrea sa-mi pastrez putinii prieteni de site. Nu stiu daca sufletul tau are nevoie de trup dar cu siguranta poezia asta are suflet. Constat ca a aparut geniala paranteza si imi pare bine sa o vad. Imi era dor de ea. Cred ca din punct de vedere \"sonor\" zgariatura cam zgarie. Da bine ca si graviatate rana - superficial, mai dureros, mai adanc, dar pierzi dincolo. Ai dat o forma foarte placuta, interesanta, banalului \"ma doare sufletul\" sau la fel de banalului \"sufletul meu canta\". Imi place aceasta delimitare (inaltatoare) a sufletului de tarana. Ca si trupul si el este vulnerabil, dar pe alt plan. Sper ca citind acest comentariu sufletul tau zambaste. Numai de bine. Sunt cu ochii (si sufletul) in pagina ta.
PS. Ptiu drace! Citind poezia ta ma apuca melancolia. Pai se poate sa-mi faci asta? Lizush!

Prea mult iubita domnisoara,
De despartire, draga mea,
Iti spun acuma prima oara
Ca tu avut-ai palma grea.

De aceea sunt acum in usa
Cam temator si pus pe fuga
Te stiu a fi mult “jucausa”
Si n-as vrea palma-ti sa m-ajunga.

Adio spun si n-am cuvinte
Si te sarut pe palma grea
Nu fiindc-as fi fara de minte
Ci pentru ca L.Cristea vrea.

Buna Dana! Cu siguranta textul tau nu plictiseste(si probabil ca nici tu nu te plictisesti). Dovada lumea buna care te comenteaza si te apreciaza. Schita despre care aminteam se numeste \"templierii\". Numai bine Dana.

Draga Adrian Erbiceanu citind (fericita intamplare) poezia ta m-a dus gandul la Woman Bathing de Rembrandt. Puternica si placuta imagine creeaza poezia. Curios lucru se intampla, te-ai fi asteptat ca eliberarea de standardele poeziei clasice sa dea o mai mare libertate autorului si totusi, nu de putine ori, poezia moderna este mai schiopa. Sigur, depinde, de la autor la autor. Putine cuvinte in poezia ta dar ce grozava fata-imagine franta de mijloc, rosind, cu poale suflecata gasesc. Si desi nu are sanii in talpa si vaginul la subrat atrage din plin atentia, asa timida cum e! sau tocmai de asta.

Buna Lizush! Scurt, concis, laconic. La obiect, la obiect! Parca te aud spunand. Prima strofa - enuntul temei. A doua - actiunea. A treia - concluzia. Toate poeziile tale sunt destul de scurte. Chiar si exceptia este tot scurta. Scriitorii obisnuiesc sa mai puna acolo in text, o petala, o pana la palarie, un clopotel de care sa traga cititorul, o steluta, un ceva ca sa mai dilueze subiectul. Tu nu! Stiu, stiu, tu nu esti scriitor (ai tot spus-o, dar curios nimeni nu te crede). Totusi nu este o atitudine oarecum sfidatoare fata de cititor? Intreb si eu! Poeziile sunt scurte, dar asta nu inseamna ca sunt lipsite de calitati.Eu spun ca dimpotriva. Prezenta este o mica bijuterie. Extrem de ambigua. As zice ca doar gadili (fug de cuvantul exciti) creierul cititorului (cu vagi cuvinte, senzatii) lasandu-l pe acesta sa-si construiasca ce imagine isi doreste la tema pe care o lansezi. La prima strofa, fara sa vreau m-am gandit ca trebuie sa fie o chestie extrem de intima, la a doua mi-am intarit aceasta convingere, dar la a treia, cand apele se retrag si ai iar pamant ferm sub picioare vezi chestii si-ti zici \"experiment esuat la mare\". Pentru ca flux si reflux nu are orice balta. Ea trebuie ridicata la rang de mare, cel putin. Textul place. Mie imi place. Vezi mie cand imi place un text spun simplu \"imi place\" desi uneori spun si mai simplu \" multe cuvinte pe aici care m-au ametit, dar, stii tu ca eu extrag doar ceea ce ma intereseaza si condensez ceea ce mi se pare relevant”. Sunt cu ochii pe textele tale. Numai bine Lizush.

Citind poezia asta imi vine sa strig: unde este Lory Cristea? Bun daca nu stie nimeni nu este nici o problema, asta e! Dar ce-i cu poezia asta? Si de ce este semnata Lory Cristea? Mie imi e dor de adevarata Lory Cristea. Nu era ea geniala in fiecare zi, dar cand era, era. E! unde e? ca aici nu o vad.

”tot mai puține lucruri cunoscute
tot mai multe lucruri uitate
mă simt stingheră
tot mai ascunsă”

Multa tristete in poezie si poate ... nu numai in poezie. Uneori un pic de insingurare nu strica. Momentul de singuratate poate fi, uneori, magic. Cred ca atunci se nasc poeziile. Poeziile bune. Si poate regasim in acest moment imboldul de a merge mai departe. De a regasi (cauta) intersectiile. Introvertita poezie. Frumoasa invitatie la introspectie. Voi fi in continuare cu ochii (inima) pe poezia ta, dar nu si mut de admiratie, doar pentru banalul motiv ca voi a comenta si a invata.

Carmen Mihaela Visalon! Aleg sa-mi las comentariul aici, desi o puteam face la fel de bine la “unora le place jazzul”, sau “amprenta dentara a literei” poezii care mi-au placut (si nu numai). Ai multe poezii originale, originale! Chiar putin derutante. Uneori m-am gandit la Minulescu prin ironie si trimiteri-simbol (uneori cu caracter mistic – ce “fac” atmosfera). Nu de putine ori m-am simtit umilit pentru referirile tale (personaje, mituri) de care am auzit destul de vag si pe care nu le puteam asimila poeziei. In alte poezii (“cerc”, “fluturi”) imi dau seama ca urmaresti o idée, este evident ca stii ce faci, dar eu nu sunt suficient de pregatit (in general de poezie) si raman oarecum nedumerit. Este evident ca nu cer explicatii (poezia trebuie sa aiba acea aura de mister, de intelusuri) dar sentimentul pe care vrei sa mi-l induci este, poate, prea vag. Impresia generala e de Miro, tusa sigura, miscari ferme. Mie imi place. Sa nu ma intrebi ce si nici de ce. Imi vine greu sa explic. Precum timpul. Daca nu ma intrebi ce este, stiu, daca ma intrebi, nu stiu. Nu mai stiu citatul exact si nici autorul; parca Sfantul Pavel. La eruditia afisata précis stii despre ce este vorba. Aminteste-mi te rog , daca nu te superi. Cred ca ai talent (se vede) cred ca ai gasit si calea (originala) iti lipseste foarte putin pentru a trece de la buna, la exceptionala. Esenta acestui mesaj este ca desi putin derutat poezia ta imi place iar tu ai gasit in mine un cititor care va urmari pagina ta. As vrea sa-ti fiu de folos si cu sfaturi, din nefericire pentru tine eu sunt cel ce poate trage foloase urmarindu-ti poezia. Numai bine. Sunt cu ochii pe tine!

Doamne Ina Simona Carlan! Ce text! Era cat p’aci sa rad. Noroc ca stau la parter si de la fereastra apartamentului meu se vede la fel de bine lumea. Lumea normala. Aia a Bucurestiului, sau a … Pentru ca nu conteaza orasul. As afisa textul asta (si nu este o figura de stil) pe la ministere, primarii si chiar presedentie. Poate afla si ei ca noi suntem deja in Europa. Ma intreb unde sunt ei, dar parca nici nu mai conteaza. Imi inchipui ca esti o femeie extrem de periculoasa. Cred ca iti tastezi textul cu o singura mana. In cealalta tii un totpor, asa, sa fie la indemana. Din prudenta, ca nu se stie niciodata.

Salut Florin Bratu. Babel semnifica o anumita stare de confuzie pe care, cred eu in mod voit, ai cautat-o si in poezie. Este posibil sa cauti repere ale unui sistem aflat intre Dumnezeu si cuvinte, intre primul (rostit de Dumnezeu) si restul cuvintelor (nascute si nenascute – ce urmeaza a fi inventate – ultimul vers). Cautarea este (cred eu) sugerata de acel “te strig Tuuuuuu” (prim reper), “voi incendia lumea” si in “realitatea semantica de teama…” si desigur ultima strofa. Strofa 3 incepe banal daca il privesti banal, dar acolo te avertizeaza realitatea semantica. Cred ca trebuie gandit ca un sistem in care esti invitat sa descoperi relatia dintre semne si ceea ce desemneaza ele. In informatica exista recurenta, indirectare si altele. Intre semnul lup si desemnatul lup exista o anume relatie care este sugerata in poezie pentru scopurile poeziei (sincer sa fiu eu ma asteptam la o extrapolare, dar dupa cum spuneam scopurile poeziei …) “La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul. Toate prin El s-au facut”.
“da-ți-mi numărul exact al pietrelor
cu care a fost ridicat Babelul
și vă spun exact câte cuvinte
vor mai trebui inventate până la Dumnezeu”
Poate regretul unui Dumnezeu pierdut definitiv? Se simte din plin in poezie atat starea de Babel cat si importanta cuvantului, a cuvantului de dincolo de intelesul cuvantului cuvant. Florin Bratu poezia mi s-a parut obositoare, dar nu in intelesul rau al cuvantului. Am folosit cred, posibil, probabil, intrucat poezia este destul de complexa pentru a lasa porti deschise si altor interpretari.

Cu adevarat deosebita poezie. Desi plina de gingasie nu ramai in suflet cu acel gust lesinat; de dulce. Mesteci ce mesteci poezia asta, cu mintea si cu sufletul si te bucuri de fiecare data de prospetimea ei. Acolo, in poezie, dulcele este masurat cu multa precizie; in timp ce unele intrigante galcevesc, bulbii plesnesc cu dinții strânși (cred ca sunt foarte hotarati, probabil motivati de lumina) si mai este un domn vigilent care stă înclinat cu ramurile pline ochi de curiozități arțare. Deosebita poezie. Tare-mi place!