Nache Mamier Angela

un text cu profunzimi ,fiecare rând transmite un concentrat de interogatii cu repercursiuni melancolice
am impresia ca autorul poate aprofunda e capabil sa deschida mai multe porti ,lânga care s-a oprit deocamdata resemnat ori prea rastignit pentru a le deschide larg :
"pe mâna rece îți aduci aminte cum odihnea
fierbinte mâna ta râzând fericit te-am văzut călătorule"

un poem care la un moment dat un "nu stiu ce " care devine poetic,desi destul de direct,în aparenta glacial
"unghiul" în care situati femeia mi se pare altceva ACUM ...instinctiv si... pozitiv ca punct de vedere,da de gândit aceasta "dalila" moderna ,careia un "samson" lucid îi tine piept de data aceasta ...

un poem provocator ,grotesc ,nu înteleg cum se poate accepta asa ceva( de la bun început titlul este sordid, dezinformeaza,deformeaza adevarul istoric, face un fals erou la originea unui cosmar mondial si a unei tragedii din care multi refuza sa accepte marea de sânge...)cei 50 de milioane de morti nu si-au dat viata pentru ca astazi fel de fel de indivizi sa scrie ineptii...
la shoah ,solutia totala sunt inventii ? acesti evrei merita macar o denumire mai respectuoasa decât termenul injurios de "jidani" utilizat de autor...
hitler cauta "un tap ispasitor" pentru criza economica ,cel mai simplu era de aratat cu "degetul" strainii,deci evreii ... extrema dreapta ,ciuma neagra a fascismului recâstiga teren în europa,"strainii" s-au înmultit ,nu mai sunt doar "evreii"...dar poeme ca acestea au o influenta nefasta ,cu consecinte asupra mentalitatilor grave,elogiul urii ... un autor care face risipa de energie în vid si pe care bunicul sau l-ar fi repudiat cu siguranta ...daca mai traia sa citeasca aceasta murdarie sinistra...astept si asum off topic si cer eliminarea urgenta acestui text de pe agonia ...sa nu încerce cineva sa ma convinga ca nu am "surprins" subtilitatile acestui text ...eu am o constiinta sanatoasa

un text frumos,are ceva diafan,elegant,poetic,o idealizare involuntara(sic) a sexului frumos
prima strofa este deosebit de frumoasa,poarta în sine viata cea adevarata si cântareste cuvintele purtatoare de sensuri inefabile :
"când îți sărutam tiptil sânii de ultimă generație
iar tu efectuai întoarceri delicate
peste umărul literelor
subpământene"
ce minunat suna si ultimele doua versuri:
"doar în vârful picioarelor
domnișorești "
o bijuterie pe placul meu,fara sa despic prea mult firul în patru ... o "port" la degetul aratator ,cu steluta cu tot :)

un raspuns receptat,poate va grabiti uneori...studiati mai îndeaproape manifestele poetice ale avangardei ,diferitele curente si biografii ...mai faceti o "pauza" ,lectura precede scrisul ,este chiar"drojdia" sine qua non pentru o poezie novatoare ,care sparge limitele ,le duce cât mai departe cu putinta ,pe terenuri virgine
aveti cred acest curaj ,care va rodi ...

un text ,vulgar,nul ,fara cap si coada ...macar sa fi fost un banc sa ne amuzam un pic ...dar e steril (acest text,desi am citit si altele lae autorului,mai inspirate,recunosc)
nu am subiecte "tabu" ,astept ca orice "tema" sa aiba un miez ,ceva interesant,poetic eventual

"să te iubesc din câteva cuvinte despicate coerent
până la ultima picătură dintr-o corabie tânără
aflată în reflux
de la începutul mării"- versuri absolut interesante,un final bun,original,desi suntem în barca suprarealismului dar începutul e cam alambicat : "între cablurile unui lift descompus
din prea mulți oameni"ori "dăruiește-mi cheia franceză
să te reconstruiesc dintr-un material sintetic"(abscons)
finalul arata un adevarat talent care se fereste în general de "aruncatura cu furca "a cuvintelor....

excelentul poet Djamal Mahmoud exploateaza toate resursele cuvintelor pentru ca fiecare cuvânt cântareste (pâna la extrem,sensurile încarcate de "telegramele" unor gânduri sub tensiune ,sectionate brutal de o atmosfera tragica.Un lirism sobru,o simfonie intima care anima clapele dragostei,mortii,destinului,singuratatii ,angoasei existentiale:
"în așteptarea pescărușilor obosiți
de atâtea țipăte.
sub pliscuri
închid ochii precum un miez de pâine
destul de umed
închid ochii și tac..."

eugen,aveti un fel de a comenta generos,amuzant ,comprehensibil si marinimos
aplauze deci "vorbaretului" poet bucurestean ...

O cronica scrisa cu dragoste , respect si justete pentru o autoare binecunoscuta . Silvia Caloianu este o "cântareata" a sufletului,scrie versuri expresive ,dense si are pasiunea cuvintelor care degaja o forta sugestiva (uneori exceptionale).
O "passionaria" care elogiaza armonia si frumusetea lumii sentimentelor si are secretul magiei poetice,emotive (oricum extrem -lirica ).Un voal tragic strabate cartea dar si o muzica sentimentala în lumea dragostei,singuratatii,angoaselor feminine .Silvia Caloianu exprima elegant conditia umana,dincolo de un abur secret de confidente,este o poeta interesanta.

merci LIM... unele remarci sunt judicioase...nu sunt prea "perseverenta"( daca esti la curent cu miscarile mele pe "agonia" ...)unde am unele cunostinte,amice si amici si adesea Poezia ,(celor care scriu bine,ori "ucenicesc") ...perseverenta s'ar aplica unei persoane care scrie obsesional ...eu m-am si lasat de scris vreo 10 ani ... nu mi-as dori sa fiu un robot al scrisului ...
merci pentru trecere
acordul era cu "iesirea din minti" ...un doliu imposibil de admis pentru mine

un minipoem care concentreaza un destin,poetul are talentul sobru si "nebascalios" de a merge în linie dreapta pe drumul vietii presarat
de simboluri
un autor care se vindeca prin cuvânt,viata poeziei este mai vasta decât cea a vietii si cuvintele alese sunt concordante cu prapastia existentei
cred ca la acest poet scrisul este un mod de viata,un mod de împacare(cu umor) cu haosul:
"pe când noi priveam marea liniștiți
la o cafea
de parcă nimic nu se petrecea

nimic din tot ce prevestisem
pe când trăiam
ca doi profeți

fără toane"

un poem scurt dar în acelasi timp narativ,filozofic,descriptiv,primitiv
cuvintele sunt puse în valoare ,au scurtimea extrema ceruta de poemul asiatic ,deschid o poarta magica spre nostalgie în mijlocul acelorasi teme traditionale ca dragostea,familia,moartea,ritualurile vietii,natura etc...un lirism de calitate

un text de o uimitoare simplitate,un ton simpatic,glumet care reproduce gingasia relatiilor dintre om si animal ,care îsi merita aceasta poezie directa,sentimentala fara mari pretentii,dar atât de cuceritoare pentru ca exprima ceva din farmecul naturii si misterele firii animale,cuvântatoare ori necuvântatoare...

un poem care intersecteaza modele, intra într-un fel de bilant artistic si rezista ,caci emana dintr-un glas interior sincer ,nuantat cu fraze -cheie care exprima general-umanul,planeta fierbinte a simturilor,axiome în care ne recunoastem :aș ucide iubirea din mine,să uit de glasuri care-n somn mereu mă strigă,eu fur din lumea ta/tu ridici din umeri...simplu,concis,sobru cu unele exaltari,dar vocile dragostei sunt impenetrabile ...bonne continuation ...

sunteti mai "montat" ca mine..eu am analizat acest text ,el contine un mesaj care va apartine si nu suntem obligati sa fim de acord ...o femeie-obiect ramâne o victima, cu un trecut inimaginabil, indiferent de mediul social din care provine
...ar trebui sa aprofundati un pic subiectul,ura nu duce la nimic bun,mai ales ca sunt sarbatorile ,dupa cum va straduiti sa îmi atrageti atentia...nici în biblie nimeni nu le arunca pietre ...ma îngrijorati
text slab,mediocru,îngrijorator,mai ales ca s-ar parea ca sunteti chiar mândru ca ar face parte dintr-un grupaj de 14... va asigur ca nu am nevoie de acest grupaj,dupa lectura unui textulet care nu e literatura ...EL chiar merita aruncat la cos(ca sa va citez,de altfel ...)

le-au

nu v'ar strica ceva lecturi,marii literaturii universale au avut multa compasiune pentru aceste femei" pierdute ",care uneori sunt victimele unor barbati violenti,unii care le obliga de a se prostitua,unele isi hranesc în acest fel familia,copiii...din pacate acest sclavagism sexual merita cu adevarat o decenta în exprimare,caci cea mai veche meserie din lume ,din pacate ,e din ce în ce în actualitatea mizerabila cotidiana...maupassant ,victor hugo ,baudelaire,céline etc... lea- consacrat pagini memorabile ...oricum,pe o femeie sa nu o atingi nici cu o floare ...

un text care îndrazneste forme de exprimare inedite,personale,exercitiu deloc comod care îi reuseste
finalul e tulbure,cam fortat,nu mentine aceasta" revolta" a stilului ,care duce la marca singularitatii,la care orice autor ar trebui sa aspire,pentru a evita locuri comune si plicticoase

un poem al hipersensibilitatii feminine,al misterului sentimentelor profunde dintre doua fiinte,imagini reusite,desi o anumita cumintenie ar trebui depasita
sub aparenta austeritate si economie de cuvinte mocneste focul unei mari pasiuni
trairi frumoase,elegante