N

ajunge...

Îmi place caracterul profan al textului, felul în care ai tratat simbolul pâinii și al vinului. O poezie puternică. Felicitări!

Textul, ca valoare poetică, nu-mi stârnește poftele. În schimb conținutul lui mi le satisface! Mă face să mă gândesc la corăbii, la pătrunderea lor în porturi clandestine, la pirați… etc., etc. Un poem mediocru de la început până la sfârșit, dar eu unul nu mă îndur să-ți dau în cap “în gura peșterii” doar pentru că ai încercat. Eu spun atât: text slab, satisfacție garantată!

Eu cred ca suntem o , dar despre asta, dragii moșului, în emisiunea viitoare! (Exclam, deci exist...)

Monica, Florin, Elena, Nichita Victoria, Liviu, Anni, Dana, Florin Andor, Daniel, Albu Vladimir, Dara, Ion, Adrian, Vali

Vă mulțumesc tuturor pentru urări și pentru prietenia voastră!

Am încercat să citesc eseul cu un ochi obiectiv, dar mi-a fost imposibil să o fac. Sunt încântat să văd cum ai reușit să descoperi, în poezii, cheia sufletului meu. Acesta este cel mai important lucru, acesta este motivul pentru care scriu. Dacă am reușit să spun, prin mine, ceva despre ceilalți, atunci înseamnă că toată truda nu a fost și nu este zadarnică. Poezia nu va fi niciodată un joc în ceea ce mă privește, ci o necesitate, de a-mi depăși limitele și limitările traducându-mi, prin cuvinte, obsesiile, suferințele și bucuriile.

Îți mulțumesc pentru gestul acesta care m-a luat prin surprindere, dar care m-a și bucurat mult. Măiestria limbajului, simțul psihologic, exactitatea descifrării m-au făcut, în final, să descopăr în eseul acesta lucruri la care eu nu m-am gândit, dar pe care le-am simtit; ai reușit să îmi deschizi perspective noi asupra poeziilor mele. Și să-ți mai spun ceva, despre ce am mai înțeles: am înțeles că nu poetul trebuie să-și explice poezia, el trebuie să se dăruiasă, lăsându-i pe ceilalți să-l aprecieze sau să-l critice.

Încă odată, îți mulțumesc pentru efortul depus, pentru că ai avut răbdarea necesară și, nu în ultimul rând, pentru că ai văzut dincolo de cuvinte ceea ce am încercat eu să transmit. Îți mulțumesc!
Cu prietenie,

“În timp ce corpul doarme și nu știe,
Egoul îmbrăcat în strai lunar
A străbătut torenți cu apă vie,”

Aveți o precizie de telescop spațial în a vă alege cuvintele. Eu aș pune în locul lui “spoit” vopsit. Spoit nu-mi sună chiar frumos, în rest... un sonet desăvârșit, așa cum sunt toate sonetele pe care le-ați publicat până acum.

Cu prietenie,

Un poem... banal. Deci e bun! Asta ți-ai propus, asta ai realizat. Felicitări!

Un sonet foarte... diferit. M-ati lasat \"masca\" domnule Munteanu, mai ales ca va stiam sobru... Dar sa nu credeti ca va critic, din contra! mi-a placut.

Vreme trece, vreme vine,
Si sculatul nu mai tine.
Cand dormi tun, de la o varsta,
Nu mai ai acces… sub fusta.
:-)

Sfarsitul e foarte tare... Mi-a placut procesul asta verbal, cu oftaturi pe holuri, cu tot. M-a facut sa zambesc exact cand aveam mai multa nevoie.

Lasa-ma sa fiu subiectiv si sa-ti spun ca e cel mai frumos sonet pe care l-ai scris. Imi place in intregime, asa ca nu am ce sa reprosez.

“…temnița nădejdilor mă poartă
Departe de lumină și avânt.”

Final perfect. Imi place.

“În sunet de cascadă să-mi duc viața
De dincolo de timpul cel flâmând.”

În sonetul acesta găsesc foarte multă sobrietate, deși mi-ar fi plăcut să rămâi lângă zeiță. O regret încă, avea patimă.

În schimb, sonetul tumultului, chiar lipsit de efervescență, îmi place prin simplitate. Ca și cum, după banchet, cel care a petrecut se întoarce în propria-i carapace, ca să se reculeagă.

Foarte frumos.

Imi place sonetul, are o simplitate senina. Parca as citi un pasaj din Biblie.

“Nu se revoltă-n spate de cortină
Pe cei ce stau curați sub reflectoare.” Aici cred ca se afla cheia sonetului.

Foarte, foarte smerit.

Sunt de acord. Dar m-am jucat si eu... si tu, de altfel. Sper ca ai simtul umorului si nu pui botu\'. Eu m-am distrat pe cinste. Dar gata! Ma fac baiat de treaba. Ok?

Du-te la un medic, gică,
Ai probleme-n difuzoare.
Nu-nțelegi că Treaba Mică
ți s-a dat spre degustare?

Am luat undița cu mine
Neștiind că fac un rău,
Și te-am pescuit pe tine
Chiar în apa din WC.

Mulțumesc că-mi faci reclamă,
dar îmi pare cam ciudat
să vorbești de stilul meu
cînd al tău e... împăiat.

Nu m-aș fi luat de tine,
Dar văzîndu-ți stilul gnom,
mi-am zic simplu: n-am ce pierde
de mă cert puțin c-un… pom.

Pentru cei cu barba deasă/ cînd talentul îi apasă

Ești cam somnoros amice
Cînd e vorba să-mi răspunzi.
Dar dacă la fel ca barba
ți-e talentul… mergi să-l tunzi.