My Rio

e greu să trăiești fără să riști nimic, dacă te cheamă emo conta (motto-ul):)
înțeleg că ai început prin a miza pe mărcile oralității, vrei să ne arunci spre povestitor, direct, intim, de la primul vers. e ok dar, vorba unei zânuțe foarte jucăușe de pe aici, ”nu îmi plac primele trei versuri, în rest e poezie” :)
îmi plac anime-urile, deși nu recunosc așa ceva în public:D, așa că mi se ridică părul pe ceafă și sar la textul tău animat, să ne jucăm de-a


EMO CONTA
western

fumez uneori petale uscate de roze
când nu mă poate mirosi nimeni
nu am vicii sociale
mă cheamă Emo Conta
fără legătură
cu puștii de la desene
deși vreodată în viața mea or fi intrat prin vitrine
Naruto și lumea lui poate când mă duceam la școală mă întorceam
sâmbătă aveam desen două de sport și ping-pong după ore
iubeam un prof
în tăcere
simțeam cum mi se sparge inima când zâmbea
restul zilei îl gândeam altcumva
într-o zi am trecut strada în fugă
nu m-a călcat mașina jur
am nimerit cu mâna între spițele unei biciclete în mers
n-am spus
m-am infectat am și cicatrice
uite aici
de frică să nu mă certe mama că am trecut strada în fugă

fără să mă asigur fără să fiu atentă în jurul meu
fără să bag la capul meu tâmpit că lumea întreagă
este un mare pericol iar bărbatul își scutură pălăria și pleacă
mai departe am trecut din eșec în eșec cu entuziasm
uneori cu emoție cu teamă
dură de tot surpriza cu cheia succesului
când am deschis cutia
cu arc a sărit capul ăla de clown s-a auzit și un chițăit
mersul în gol al unei roți de sârmă ghimpată
apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat m-am mirat oarecum
știi și tu
m-au tăiat de la rație se furase prea mult glumeam eu
povestea e simplă faptul consumat
am uitat absolut tot nu-mi pasă
atomul de exemplu
volume întregi la capitolul pierderi
nu caut cuvintele nu e nevoie înțelegi oricum
transmit doar mesajul că nu e totul pierdut
nimic nu se pierde
nu are ce să se piardă de ce să ne emoționăm
ce rost are să ne fie greu să luăm pills
serios ce rost mai are când totu-i hazard
atâtea lumi o șansă
nu pentru mine

sunt un samurai stau pe un pietroi
teaca sabiei e plină ochi cu sânge închegat ab4
am dat cât am dat mă uit acum la pomul din față
văd prin el asta e chiar miracol
să mă ia dracu dacă nu văd prin el artera Akihabara
și pe tip cum hăcuiește 18 inși animați
mă pipăi exist am o masă ciuf și brâu lat
stau între membrane pe piatră
miros a fum petale uscate de cais
poate fi emoționant aici de ce să-mi fie frică



superpuștoaică, tanti asta a ta:)

domnu dumezeu:)

”ca șoapta din vis” cred că ar fi ascuns mai frumos ideea de Iubire în penultimul vers...
dar v-am auzit clar, am venit, am citit, vă salut cu plăcere.

lasă, domnule poet de departe, lasă.
dacă ai ști cu câtă plăcere plonjez în gândirea/logica ta poetică, ți-ai da seama că NU m-aș supăra nici dacă m-ai numi obilnaad bbo :)

să ai o zi perfectă, جمال محمود هنداوي !!

reacție pozitivă=laudă??
sau câteva generalități atât de gogonate că s-ar potrivi oricărui text, gest, calup publicitar sau în orice situație??
ți-am oferit o reacție sinceră. percep: urâtul, spaima, crize, bulbul de inimă care pâlpâie dar rămâne nevăzut.
și ți-am adresat o întrebare, semn că am întrezărit o ieșire...
scuză deranjul.

mirupiru triluliru
zâmbet fain(foto)
primele 3 și ultimele 7 versuri excelente, restul e previzibil roz:)exemplu 1:

dear johnny
folosești cuvinte mult prea mari
nu știi când te-ar putea strivi
și sufletul lor tresare de patimă
uiți însă de întâmplare
de zâmbetul ce îți va fura mințile
de fustele roșii pe care le vei atinge
tremurând nemernic
de toate nimicurile
pentru care te vei pierde




salutări lui johnny;)

piept cu bulb de inimă. atât am reușit să desluțesc. haos, spaime, negări, scurtcircuit.
primul cuvânt nu trebuia să fie”din”??

foarte greu m-am hotărât să intru văzând titlul:) nu-i destul că bărbații sunt mereu cu limba de-un cot după zâne?:)plus că pe agonia numai zâne avem, desigur, intelectualiizate fiiin:)
mi-am amintit de castingul tău pe ”sedna” și...iată-mă:
am găsit aici o ”ars poetica” cerebrală, distantă, cu un aer ușor nevrotic, esențializată, (auto)ironică.
sălciul din refrenele agonice este oarecum potențat de ”fierbinte”, izbit cu pumnal-de-gheață-care-trebuie-să-salveze-de-banal.
nu regret că am citit, deși n-aș fi regretat nici cireșele:)

scrie-mi,te rog frumos,despre tabloul la care lucrezi acum. să îl văd.te rooog.

Poetule de departe,

Nu m-aș mira să aflu că și dansează șerpii cei nevăzuți din coama ta de leu al poeziei, că mici idoli în delir tac la doar un semn al ghearelor tale de argint.
E o liniște mare în pagina ta, masca minciunii nu-i, fruntea ți-e un zid atât de însetat..................................acum

Azi, aici, se aude doar muzica ta despre singurătățile care sfâșie..............

salutări din bucurești.
nici măcar nu te-am mai citit, nu te cunosc, dar sigur mi-a fost dor de tine:))
ce surpriză plăcută ha-i-ku!!
te voi tot reciti.
n-am altceva mai bun în loc de salut:
http://www.youtube.com/watch?v=DaMlhdyDpWc
:)

Bagheta magică (bățul dirijorului???)


Credeam că au net în UK:(

alice d, vorba lui mister d(mai sus:D), ai coloane sonore din filme celebre, ai câte o lighioană scăpată din pinacoteci...ei bine, ai și commuri ”tandre”, potrivite cu electroșocurile lingvistice pe care încerci să le aplici celor care citesc doar cu ochii deschiși și aud doar cu nasul:))mi-e milă de poemele tale uneori, parcă ar fi singure pe o insulă pustie în mijlocul lumii.

deși văd că știi bine să freci tu ridichea uriașă cu obiectivul bine reglat... către orașul copilăriei tale... în care trăiești ca o străină...de prea departe. trade mark. ptiu, era să scriu trade marș:)
decupaj excelent
ritm inconfundabil
cinefil înrăit
vorbitor de limbă română poetică a anului 2008
muzici de panică
mituri urbane cu latex inox și cinema de calitate
autoterapie prin mărturisire
om care nu se mulțumește cu puțin...că de-aia-i uuurriiașăă ”țigarea” ta:p

ce păcat că nu-s bumerang-inteligent cuvintele, nu? să le arunci într-un poem șocant sincer, iar ele să se întoarcă tandre și purificate către tine (...)
îți pregătești cu grijă biletele de călătoria-nu-știi-tu-unde-poemule.
dar nu cred că în cuvinte e Mântuirea, alice.



stele multe, a.
si respirații uriașe

Dar sexi mai e S.O.S-ul ”ilariant”! Nu mi se pare deloc ridicolă spaima asta:)
Poem din zonele înalte,dimovian stănesciene, de pe platourile de execuție în 2: me and myself.
Acel prea cunoscut ”necuvinte” m-a scos un pic de pe șine în timpul lecturii ca un avertisment/semnal sonor prea evident prefigurînd Ceva, anunțînd că urmează un vers mare. Dar ”netrenuri livrează-n vagoane foame” mi se pare un neacasă poetic de zile mari!!! Deci nu mă pot supăra pe necuvinte, nu m-au mințit nici aici:)
Ba chiar mi-au amintit de poemul care începe cu versul ”Prindeți puiul de mamut”...
Mă bucur că am auzit de Ilaria dvs, o să duc vorba mai departe:)

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase

o pisicuță care are un coșmărel: a căzut în mașina de spălat.
apoi se visează tigresă.
doar că pisicuța e vegetală, umblată prin lume, dedată la matematici superioare(de lux), din alea cu caviar înainte și mușcături la comandă.
pentru un vis imperfect e foarte sexi.cred că merită păstrat la rece:)
cam fițos titlul.
iar primul vers e de pus în ramă. la rană. ptiu, nu știu exact unde, dar îmi place mult poemul.

iar titlul...promit să nu-l uit niciodată.
e poemul.

m-am născut dintr-un neam de comedianți, deschid paranteză, tata era saltimbancul cu nasul roșu de la băutură, mama croșeta sârmă ghimpată în zilele plicticoase de duminică.
așa am învățat să merg.

scutecele clovnii mi le schimbau
sau fetele care creșteau
pui de panteră sub fuste
(și acum cânt cu degetele bandajate)

femeia-violoncel rage în mine ca un leu

contrabasul în călduri îți spune că nu te pot iubi prin ținere de minte
nu te pot memora devora
eventual... te pot devora
când păianjeni triști țes în mine pânza lor

fata mea, croiala mea interioară, eu am fost primul care a plâns
la înmormântarea unui clovn
m-am născut dintr-un neam de comedianți
m-am născut trist
paranteză







p.s. hai noroc, rockere, să ai multă inspirație în continuare. ai un poem superb, am încercat să ți-l rearanjez puțin(scuze, am scos chitara:)
sper că înțelegi cât mi-a plăcut, cât de multe imagini caleidoscopice ai și cât ai mai putea să te joci cu el. dar ai scris aici și un clip perfect, de mtv. poate și mai bun;)
mi-ai înveselit ziua cu el.ăăă, adică mi-ai întristat-o. dar e bun.

felicitări

Deci nu e nici SI-lui-RE??:(

Rog EDITORII, Riga Crypto, IGP-ul, INTERPOLUL, toți criminaliștii amatori(agoniști) specializați în dispariții misterioase, să-l depisteze cumva pe dl Chitul...să aflăm răspunsul...
Doar n-o fi tocmai asta ”crima perfectă” să nu-i dăm de capăt:(

Come on in, have a look @, dear Watson!!:((

Domnule Gorun,
...vă rog să îmi permiteți să răspund la întrebarea cu ”fă-te ou”(super-ironie, Anca!:).
Anca m-a ajutat să conștientizez că folosesc în poezii termeni foarte tehnici sau specializați deși NU aș vrea să mă citească doar cameramanii și psihanaliștii:)
Bănuiesc că și dvs doriți ca acest micropoem s u p e r b, exprimat printr-un termen tehnic vizual deși e sonor (:))să fie perceput fără ”zgîrieturi”. Montajul sonor (fade out to silence)de o simplitate perfectă pe care l-ați compus aici merită evidențiat pentru că transcende modul de gândire cinematografic și devine poem... metatextual: leagă o imagine de sunet, face legăturile între metafore, iar acest joc imagine-sunet-idee e aproape de perfecțiunea unei hieroglife. Un suspin perfect.
Pentru că nu am un termen mai nou/bun/clar la îndemână, o să numesc această concretizare video-audio(fără ironie!) o ”fantezie regizorală”, așa, ca în fanteziile muzicale bune de păstrat în Fonotecă...
Deci, această frază de montaj ”struțo-cămilă”, se încheie doar aparent tehnic cu termenul prezentat de dvs doar în termeni de dicționar/gândire filmică: fade out este și propoziție-cadru și element de legătură/sens, dar și metaforă pentru ”marea ieșire”:)
Cu mențiunea că e foarte greu de găsit un compozitor/ilustrator care să fie și bun operator de sunet transformând o imagine într-un poem în mai puțin de o clipă, precizez că aici fade-out nu este numai efectul optic cu același nume conceput pentru ritm vizual (deschiderea sau închiderea imaginii din alb sau negru), ci și efectul sonor care compune o atmosferă, înlocuind treptat, blând, muzica acelui ”dangăt” grav.
Remarcabilă este și modestia autorului care invită la meditație fără a-și face simțită prezența...lirismul este decent și foarte foarte subtil...
Cu puțină atenție și generozitate din partea cititorului, se pot percepe și reverberațiile...iar asta nu mai știu sigur dacă e un efect special sau sunt doar ”înregistrate”.
Nu văd nimic artificial în acest poem, dimpotrivă, e ”din zilele noastre” ca limbaj.
Dar prefer să cred că e live acoustics dintr-o stare de grație, posibilă numai într-o sară, numai pe un deal:)

Semnal plăcut în continuare, Dle Gorun, Anca, all...

Ador aura mitică, armele, problemele înalte/de conștiință, penumbra misterioasă a Istoriei care-mi permite generoasă să mă furișez în poveștile ei perfecte aproape cum doresc...Le regăsesc în povestea dvs cu titlu perfect și atmosferă credibilă.
Ca formă, vreau să spun, p a g i n a ț i e, aș fi preferat ca textul să fie mai puțin aerisit, mai compact, asemeni scrierilor antice. Cărțile foarte vechi nu speculau trucurile lizibilității maxime...
Considerați, vă rog, că v-am lăsat un lung comentariu admirativ, pentru dramatism și culoare.

Ce actor v-ar plăcea v-ar plăcea să-l interpreteze pe protagonist??
Vă rog să vă gândiți la trei distribuții: cea ideală(actori din toate timpurile), actor român, și, vorba studenților, un actor posibil:)

MAIOR E LONGINQUO REVERENTIA

ufff, bine că nu ții pedala cu desuuri ca refren, iar sânul ăsta nu e o țâță obscenă, pe bani/cerșind atenție...
inevitabilele secreții nu sunt tânguitoare, ceea ce e foarte bine, mai stăm și noi înafara bibliografiei obligatorii freudiene:)

[lină, lină cu suflet de tină] vers mare, de neuitat, e al tău...frumos ca poza ta:)

cred că pentru final ar fi fost suficient ”ține-mă mamă”
poate și ”nu aștept nimicul” la început ar fi fost mai sec dar ar fi câștigat în mister și dramatism...

[lină, lină cu suflet de tină]
[lină, lină cu suflet de tină]
[lină, lină cu suflet de tină]
Doamne ce bine

hm. mă sperii! nu-mi spune că m-ai citit cu halul ăsta de atenție ascuțită și intuiții super-ochioase!!! mă faci să-mi ajustez pocinoagele în regim de urgență!!
glumesc.
mulțumesc mult.
și eu citesc mult din cei care vorbesc pre înțelesul mieu...
aseară am descoperit pe agonia un poet de la cluj care m-a înnebunit. era să devină poetul meu preferat ever, noroc că m-a luat somnul spre dimineață iar azi nu am avut timp de citit cu binișorul...

revin și eu cu comentarii în pagina ta, o să-mi facă mare plăcere.

vise în ramele potrivite