My Rio

Timpul ni-i cam scurt p-acilea,
Dacă ne ”obrăznicim”:
Nu e voie cu guerilla!
(De-om scăpa, zi-i aferim!)

:))

N-ai unde-l băga, măi frate,
Că nu-i caz de ăl penal,
Nici de gen nu e, jurate,
Ãsta-i doar un dampf moral;)

Mări Ioane, Copil Frumos,

Scoate cuvântul ”pădure” din textul ăsta,
să rămână un poem
”cum de tristețe
ramurile-și frânge.

În toamnă”


Somnușor.

hei amicus enervantus si pertinentus:p
am incercat sa folosesc tonul tau, cel pe care l-ai lasat la commul cu cohen.
ai fost indescriptibil de enervant acolo.


am persiflat mesajul de aici, desigur, el este adânc îngropat în filosofii ezoterice...
nu tre sa fii generos, doar onest. și nu cine știe ce onest și ”tu însuți”, doar atât cât să încăpem toți în cetate:)

schimbă doar ce crezi tu că nu te reprezintă.
zbye

amicus light cynicus

pagina excesiv aerată fără mare folos pentru cursivitate/lizibilitate/decupaj.
subtitlul e prea mare pentru scaeneta del bosque:)
singura gingășie supervizibilă e apelativul din titlu, care absolvă de dizgrațios/prejudecăți percepția naratorului despre geta.

”Mă bucur că am cunoscut-o pe Geta. Mă bucur că m-am reîntâlnit cu Gică. Acum, weekend-urile trec parcă altfel. Ne întâlnim toți trei în parc și ne destindem la umbra unui tufiș” trebuia să fie doar: ”Acum weekend-urile trec altfel.”

pentru cinismul cu care te lauzi ai nevoie de prea multă vorbăraie ca să îți prezinți mica ideee ”cine se aseamănă se adună și se fac fericiți;)”

explici fiecare gest, ceea ce e deranjant și denotă neîncredere în puterea ta de a scrie clar, de a te exprima, de a putea fi bine receptat.
în rest, ai o vioiciune care te va salva de multe rele în ale scrisului.
”Fata din tufiș” pare o pastilă tv, gen ”Tilică” sau ”la bloc”...
asta intenționai, nu?

mirceoiule, să-ți trăiască stilul, apatria și prospețimea.
obiecții: paginația e un pic prea crăcănată. poate ai vrut să sugerezi alienarea și vidul resimțit între două spuneri...
”Avalanș” e o vocabulă de zile mari, ah, ești primul pe care-l invidiez cu adevărăt de pe agonia.ro pencă ai adus-o în limba română:((

la primele 5 rânduri îmi venea să mă dau cu capul de monitor, nu-mi venea să cred cât de special/neașteptat de frumos
simbol mult prea comun acel ”33”, nu merita acest text o reverență ca asta în fața publicului și a sincerității biografice...
dacă finalul era doar ”...pentru toți plecații”, fără ”din noi”, ar fi fost tulburător, așa e doar poetizant...
”azur”și ”subit” par căutate, nu intră firesc în text.

povești în povești, la fiecare lectură răsare un nou fir.
”filosofalo” este extraordinar de plictisitor
în rest...o să recitesc cu plăcere scheletul acestui eseu despre întâmplări foarte dramatice, greu de povestit. încă.

Oameni buni, ăștia care sunteți frumoși, nu mai trișați!! Atârnați la intrare fotografii perfecte și eu ce să mai fac??
Mă holbez la poză și rânjesc sincron, Doamne-iartă-mă!, mi se tot lipește pe fața zâmbetul larg-luminos...Vreau să fiu serioasă și să comentez textul:)) Dar colțurile gurii fug în sus și sănătate!, iar mă duc la poză. Să vă fie rușine, nu așa se prezintă poezia:p

Reluăm.
Imi place ironia cu manualele, e blândă, așa cititorul vine de bunăvoie în laț:)
Didascaliile sfătoase, hâtre, inversiunea plină de dulceață arhaică (”bine-plăcută ochilor tăi”),conectorii după pauzele în pagină, ritmarea atentă ca efect al jocului între idei mari și mici, falsul ton șiințific versus amintirile ”personale”, totul sugerează un scenariu, construit cadru cu cadru în jurul ideii, poate cu prea mare atenție la racorduri...
e demn de atenție constructul, mai ales după concluzia filosofică, ce readuce în atenție condiția creatorului și a colecționarului (cititorului):
”...ai pus lacătul greu
te trezești
repetând la nesfârșit aceeași vocabulă tristă”

Acuma, eu vă suspectez un pic și de narcisism ( scuze dacă o fi ăsta genul de acuză flatantă:), hedonism rafinat îi spune Julien Green în jurnalul său: ”Plăcerea de a te povesti ție însuți” :)
Mna, fie-mi îngăduită această mică răutate de final, ca ripostă în fața agresiunii fotografice cu care îmi distrageți atenția de la cârcotelile firești.
Măcar ochii mei au vânat azi o direcție bună:))




Mai vin să cârcotesc peste vreo două zile:D

Mister Z :)

Vă citesc cu plăcere(inclusiv poemele) și mă bucur să regăsesc întrebări sincere pentru cuvinte celebre în pagina dvs.
Cu poezia e simplu: dincolo de nivel cultural, educație, rafinament sau talentul nativ de a distinge frumosul, cititorul are afinități spontane -SAU NU-cu poemul.
Dacă mi se întâmplă (ne)norocul să mă îndrăgostesc de un nătâng fără simțul umorului, elevat ca o elitră de buburuză, cu ce sunt eu vinovată??:)

Mă emoționează uneori niște texte pe care, la o recitire atentă/cu sânge rece, le consider neacceptabile cultural. Dar ce mă fac dacă revin peste un timp și mi se par scrise pentru mine??Păi nu e ăla poet mare, indiferent cât vreau eu să mă consider un om cu ”bun simț estetic”?
Farmecul poeziei rămâne puterea ei de a emoționa. Textele ”deștepte”, învârtite din condei, stoarse de ambiguități sau injectate cu false accepții/încărcături, sunt bune așa, în loc de rebus. Să dăm seamă că am trecut prin niște școli/cărți.
Am chiar pe site-ul ăsta niște loaze obraznice, lipsite de educație elementară, absolut incapabile de empatie, învârtindu-se pe loc în jurul propriului buric saturat numai cu lecturi din ele însele. Dar se întâmplă să îmi placă poeziile lor, dincolo de comentariile grețoase sau pupincuriste care frizează cochetăria de moluscă obedientă sau incapacitatea de a comunica serios.
(Culmea, se mai cred și haioase) Cam astea-s raporturile mele cu poesia virtualis:)
(Dar, repet, acele loaze au instinctul cuvântului. De altfel, mă bucur că au caractere dubioase, mi-ar fi greu să ador atâtea entități virtuale:)

Excelente citatele dvs, vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați reamintit și, desigur, pentru ce nu știam.
Poate că a fi poet e cea mai tristă soartă, dacă doar ”Cuvintele fac realul suportabil, diafan, transparent, îl umanizează”:(
Dar a fi cititor de poezie este sigur o meserie excelentă.
Plus că am trăit câteva surprize, și eu credeam ca dvs că: ”Așa cum nu poți poți „povesti” o simfonie, nici poemul nu se lasă „rezumat”.
Sunt oameni care văd frumusețea poeziei chiar mai bine decât cel care a scris-o.
Am văzut comentarii care scoteau mărgăritarele din noroi:)

Să aveți cititori atenți și curioși, mister Z!
Poezia e, nu e:)

asta numesc eficiență poetică(vă rog frumos să vă notați undeva dle belizan): cititoarea #18 a ieșit din pagina dvs răsfățată/satisfăcută, torcând aspru ca o felină maare, cum se cuvine după o astfel de lectură:D
mi-aș fi dorit să mârâi acid la vreun vers, dar m-a amețit impecabila strofă 2.
cam impudică declarația, mai mult genul care se arată, nu se scrie, dar deh, haremul agonic trebuie giugiulit...altfel devine caustic:))

sper că sunteți bine-mersi:D

maistru??? nu maestru?:)

măcar dvs ar fi trebuit să citați corect multele/marile premii obținute anterior:(
de ce nu menționați că a început să scrie literatură de la 7-8 ani?:(
scriitori celebri au dat declarații despre el, nu sunt greu de găsit.
de când e ignoranța cuiva adusă ca argument pentru probabarea valorii altcuiva?????????????

aș râde, dar e vorba despre un subiect prea serios, prea distorionat(ca să mă exprim eufemistic despre cei care nu sunt la zi cu lecturile de un anumit nivel)

mai bine ați fi scris despre herta müller, singura femeie scriitor nominalizată la premiul nobel pentru literatură pe care a dat-o românia, în loc să citați/pomeniți defazați.
după ce citeau măcar o carte celebră a lui,zăreau un metru de peliculă, ceva, măcar acum după agitația cu premiul nobel, mai înțelegeam să vină să comenteze.
cum să te lauzi că ești incult/necitit??????chiar dacă se găsește un spațiu public care să îți afișeze gogomănia, nu mai bine dai un click să vezi cât de departe ești de anul în care trăiești??
ptiu, am început să tânjesc măcar după ”cultura de google”. mai bine decât deloc:(
anton potche, articolul ăsta mi-ar fi stricat ziua dacă nu aș fi citit reacția promptă din comentariul de mai sus:)

mai bine să ne fi bucurat de dublul-nobel francez ...
sau...să fi comentat niciun-nobelul românesc:D

în general îmi pari un nesuferit și un arogant(nu numai după comentarii, și din atitudinea față de scriitura ta), m-am ferit să te comentez, chiar dacă descopeream câte ceva interesant penatru mine în câte un text. apoi, când să spun și io ceva, pac!, aflu că ești editor:( și mi-a pierit de tot pofta de a te citi și comenta...
dar titlul de azi atrage ca un magnet.
deși n-o să laud ce îmi place :p o să îți spun câteva ”observațiuni”, din respect pentru titlu:

”cocardierii” era suficient, deși înțeleg că adăugând ”istoriei”, asta e concesia ta pentru publicul larg...
”își întind dragostea ce încă n-a lovit”...dacă adaugi ”cu piciorul”, pare o vacă sau o oaie care dă cu copita. mnah, ca suporter, mai pot fugi cu gândul la un fault, dar nu cred că asta vroiai să sugerezi.
istoricismul e bine mascat de revoltă, de ultrapoeticul ”sura de ape”, de tonul descriptiv/rememorant sincer, de tenta ireală pe care o desprinzi din acel cotidian rural frânt de Istorie...
plasarea ”acțiunii” în acest context nu pare un pretext pentru textualizare, chiar seamănă a Amintirea cuiva...
modelezi/dizloci frumos spațiul în cuvinte:

”eliberând sura de ape a locului gol”

acel ”desigur” e o inserție ironică deplasată, un intrus lingvistic agasant, rupe, distrage atenția de la povestea care curgea...
misticul e fascinant în acest text, avertizant!, original.
supertitlu.

LA LA LA LA LAAAAAAA!!
HA! știam că o să ghicesc, și ghiceam mai repede dacă îmi răspundeai mai devreme!
abia acum am observat că m-ai blitzuit!!
da, am glumit cu UK-ul și netul, no problemo:D eram doar supărată că nu ne dai indicii, două săptămâni m-am perpelit...apoi am uitat...acuma ți-am văzut numele și mi-am reamintit de ghicitoarea ta excelentă!

LE AȘTEPT PE URMÃTOARELE!
mulțam anticipat

iar titlul, ”Trompeta fără muștiuc”, e o poezie de izbit membranele fine ale neputinței. aș spune o vorbă mare, să-l caracterizez frumos, cum se cuvine, dar mi-e teamă să nu mă transformați într-un broscoi râios :D

superb

maestre, recunosc!!
după ce am citit acest poem am devenit o blondă cu sânii nesiliconați!!
cum ați reușit??
m-ați putea transforma într-un băiat de 11 ani cu chitară? văă rooog frrrumooos!!!
mulțumesc.



”de jur împrejurul acesteia doar sticle goale lăsate de
boschetari ca semn al prețuirii lor față de mișcarea
feministă
Deodată o voce ca un zăngănit de clopoței îmi sună în ureche
- Alooo! domnuuu!Este ora închiderii!
Mahmur îmi ridic capul dintre palme
Mă uit la tânăra care îmi zâmbește artificial
sânii ei mari, ca doi pepeni, poate siliconați, îmi
dezleagă limba:
-Spune-mi, domnișoară!!! Nu știi cumva unde am să dorm la
noapte?”:

excelentă ironie, secvență magistrală :)



http://www.youtube.com/watch?v=NjQvnDOeJK4&NR=1

tuc tuc tuc sau țuc țuc țuc??:)
de la SIMTE încolo, îmi place totul...
somn ușor.

draga alina florica stasiuc,
ma tot uit la poem, apoi la poza ta, iar la poem, iar la tine cu tai aerul cu lama dintre ochi...incerc sa inteleg.
chiar stii atat de multe detalii...sau e doar un film/o fictiune?
uite ca am gasit foarte cuvinte pe care nu ti le pot spune.
asta inseamna ca scrii ca o lama.






multumesc

*ultimul
**implozivul

Cornelius, azi am citit un comentar\' de-al tău și mi s-a făcut dor de tipul tău de sinceritate. Deci, bro, ai un tag clar la mine-n cap:)
Am văzut isușii de plastic! Înfricoșător! Ai exprimat lehamintea cu plastik si leduri într-un mod foarte inspirat.
Iar ultim vers, ăla, implozuvul, merită trei metri cubi de tămâioasă:)
Sper să ai o zi cât se poate de bună.
http://www.youtube.com/watch?v=jkKntWy6TcI&feature=related (poate zâmbești)

Bun găsitul,

V-am mai citit/citat. Revin curioasă. Aici:
Indefinit parcă s-ar potri mai bine decât Nedefinit (?)
Fără ”vastă” ar crește dramatismul și claritatea, nu ar avea imaginea un ușor ”delay”:

”Acel avion de hârtie tăia fereastră în tine.”

Frumoasă viziune, mulțumesc.

Domnu Assurbanipal, felicitări pentru încercarea de a păstra graiul grai!!!
Ah, ce frumos ar fi fost cursul de Dialectologie cu versuri sublime:
”Cum scăpăm dă boala asta,
Parcă prăstă România”

Inspirație și poftă de grai bănățan vă doresc! Șî sânătace!!!!!!!!