patrid 1-4

1. Avalanș De prea multă sălbăticie nu se mai petrece nimic în exilul înnourat al minelor mele, observ și nimic nu mă urnește de-aici de prea multă însingurare, printre euri retrograde captiv și-ntre sineuri proprii, automigrând. Zazu pleacă de pe munte. Ușa peșterii se izbește-n sesam și cutremur. Avalanș, mă rulez după ea. 2. Patrulând Beți din cănuțe aer cu lapte! Câte cineva o să mă strige la fiecare a patra pagină, doar că eu mă voi fi ridicat dintre rânduri să nu-nlemnesc. La stână mieii cresc albi, ca pruncii mei cu slove îmbrăcați și câteodată uitați. Te caut filosofalo încropind în văi cardinale prin mine Patrule pe Luna Cuptor. 3. Temere Liniște pare și pace în exilul prin însăși ea, cu cei șapte ani de pustiu trup neatins și iubiri zăvorâte, poate, nedeșertate în lume. Nimeni nu știe așa să îndure tristeți la drum, trasând într-o jumătate de zi unei jumătăți de țară, izvor la amonte - așa minunându-se călători de pârâta, plângând. Cu glas de liniște îmblânzind fiare și-ndrăgind iude, sora mea împlinește curând o vârstă. Este vara lui 33 și nu știu de ce, să mă ierți Doamne, mă tem! 4. Acasă Casa noastră plină era o burtă de pământ și înalte povești de iubire ne adunau pe noi, unii cu alții prin ea. Cerul părea că nu există, târziu am aflat că azurul ar fi culoarea care subit ne înghițea. În fiecare an, aproape, plecăm câte unul fără să știm a ne-nturna în burta casei noastre. Mama rămâne cu ochi mari de clopote care bat în fiecare zi, necontenit, pentru toți plecații din noi. 29 Iulie 2006