My Rio

Venisem să îți mulțumesc pentru c-ai comentat poemul lui Silviu, așa l-am observat și io, și, când colo, observ tribulațiuni serioase și la tumneavoastră, stimabile!!

Chinui cuvintele dându-le forme stranii, să exprimi mai bine deșertul interior, ahlienarea. Buuun. Alles KLAR:)

Păi să rămânem isteți și contorsionați, dk tot nu contează;)

Aaa, și ține-mi și mie un pat în plus, merit: vezi bine că n-am altceva mai bun de făcut sâmbătă seara, vizitez netul. Nu chiar la izolare:)


Pup respectuos, simplu, pepenește:D Mai ales pentru seriozitatea cu care scrii. Iar comurile tale-s surprinzător de atente!!

Super știre, don Victor!!

De pe la a doua literă eram cu gura pe după urechi!! Mulțumesc!!
Nush cum să zic, dar de menestreli din ăștia cu \"manele\" financiare convertibile doar face-to-face, e nevoie întotdeauna:))
Mulțam pentru buna dispoziție, plec cu buzunarele pline și rafinamentu neștirbit;)


Dar, dobânda, cât e dobânda???

Totul bun și atent. Microdureri alergând cu repeziciune prin tot sufletul/trupul. Dacă nu ești atent ai putea crede că e beție. Sau aburi de alcool. Patologii de împrumut, urbane, sofisticate, autoanaliză dusă pe culmile dezmierdării unui sine debusolat. Hm. Dă de gândit.
Poezia contemporană se alintă torturând(u-se).

În ceea ce privește forma: dk ar lipsi \"sicriu\", cred că totul ar deveni mai intens, în ciuda subtilității:

Sunt ipoteca tuturor tensiunilor dintre, de lângă, din jur, de prin,
zăbrele.
Zgomotul metalului se arcuiește sumbru.

Când simt cum se pune deasupra mea o placă,
Claustrofobia e o glumă.

Pentru că stelele sunt mai întunecate,
așa se-ntâmplă viața pe terenul meu.

Pierd mereu clipa desfundată de sine
În sticla cu alcoolice dezmierdate de limbă.
Plătesc rate sufletului meu,
Iubiri și neiubiri. Ca toată lumea.

Chiar dacă doare, mă îmbăt pe viață!



Ia-l ca pe un exercițiu de admirație la Alcoolice:

Stay sober!:)
Keep it cool.

Așa mi-am zis când am văzut numele dvs exotic pe lista de comentarii:)
Invidiam inspirația de a scrie cu pseudonim și grația subtil tomnatică din versuri...
În timp ce citeam mă și gândeam ce pseudonim să îmi aleg!
Apoi am descoperit că e nume real, că sunteți aici, la doi pași:)

un pas uriaș de la teatrul radiofonic cu impotentul și isterica nesatisfăcută, doi pași înapoi până la bordelul stas (mariusică e același domn bebe care livra fătuci??). aș fi preferat ca acea virgină de 12 ani să fie bolnăvioară...

ăsta e film desigur de oscar, și nu mă raportez doar la găselnița mirifică de a ne anunța din timp că vei scrie o poveste cu FIUL TÃU, COZMIN!, ci la mâhnirea că filmul premiat la cannes (avorton d\'or...)nu era prezentat ca autobiografic și nu a luat niciun oscar:(

personal, m-am cam oprit cu lectura când am ajuns la bebe mariusică, și am început să mi te imaginez pe covorul roșu, mulțumindu-i lui alberto (îți dai seama ce delir agonic entuziast dk numeai și acest personaj alberto??).

alex șulai, bine maică c-ai revenit din șoc, începeam să cred că ai o problemă de adaptare:D dar văd că știi să te aliniezi;)

chef potra, în sfârșit ești pe un cal mare!
tare bine era dk nu vorbeam în particoler:(

Acuma, dk nu te-ai supărat, pot vorbi serios:))
Am remarcat de la început că în titlul era la singular, iar în poem lupii sunt mulți. Însingurarea în haitic e clar conturată astfel, vocea celui care declară e distinctă.
Instinctualul e bine exprimat prin dorința de sfâșiere...iar sugestia de urlet de însingurare e clară. Frumos și \"Mă trezesc\", poate era bine să fie un vers.

Mie mi-ar fi plăcut titlul \"Anul hoinarului\".

Eh, io îi vedeam mici de 3-4 centimentri prin iarbă:))Bine că sunt niște lupandri normali, nu de râs:)

Noapte bună și scuze pt aparenta ireverență față de text.



(Să scrii despre Lupul-vrăbiilor (Lanius excubitur)vrăbiile nu pleacă nicăieri;)

Tare intense stâne!:)

Cred că era mai senzorial/senzual dk împodobeai lupii doar cu \"liberi\".
Mie personal nu mi se pare mare brânză vitejia unui lup în... stână.
Dihăniile astea singuratice în mijlocul haitei parcă ar avea nevoie de provocări mai serioase, nu de omort gânduri miorițe gata prinse de-a gata-n țarc.
În rest, foarte intens și \"să-mi înfig colții\" (credibil, mai ales dk ne-ai \"calculat\" distanța exactă, Rotterdam:)
\"să sfâșii degetele de pe tâmplă\" hm asta mi-a plăcut mult de tot, parcă ai vrea să-i intri în cap, să spulberi orice gând care nu e despre tine!:)
...și mi-a fost milă de ierburile alea plăpânde...ș-apoi, mnah, m-am bucurat că lupii ceia erau mici mici, nici nu se vedeau din iarbă:))
lol scuze dk era un poem de jale patriotică sau ceva de genul ăsta cu dorul de țară, io m-am stricat de râs:))
(nema empatia:D)
so...ce căuta Lupul în Rotterdam?:D

și cred că asculta și el U2 - Stuck In A Moment You Can\'t Get Out Of (?)
http://www.youtube.com/watch?v=cww89NK1Yao

sper să nu te apuce morga de supraentitate agonică și să te superi că ți-am jignit poema, da? mersi


noapte bună

emilene, my pal, mâncațaș antigelu, ești fan amintiri din copilărie-n ferentari, de ce iubim femeile electorale, mirceabadea, bicuță, la bloc, \'n n.a.t.o. și, desigur, dragoșvasile (tetelu decent și spălat bine în gură?).
numa bine de amețit domnișoarele crescute cu frailă-n burdujeni.
ai audiență (iar prezența lu (emi)nentu victor la contre elektorale e dovada că pute a succes de casă. moare femeile. nu înțeleg cum de nu și-au băgat motanii coada p-acilea să te feliciteze(???)

mă oftici cu entuziasmul ăsta:D ce-ai mâncat azi?:D:D

Am persiflat doar modul de a mulțumi \"obligatoriu\" celui care îți apreciază poezia cu o steluță. Nu sunt de mult pe site și încă nu mă pot obișnui cu ideea că tre să \"comentez reciproc\" și să \"mulțumesc respektos\":)
Hai să nu ne mai scorțoșim și în mediul virtual, te rog. Era doar o părere, poate sunt eu rutinată de atâtea poezii citite (am cele mai multe cărți de poezie dintre toți cei pe care îi cunosc personal...și nu le-am asortat la mobilă!:)
Am observat că ȘTII să scrii, ăsta nu mai e un secret.
Ai virtuțile necesare, instinctul cuvintelor, cultura vizuală și sensibilitatea. Ai tot. Dar îmi pare o dulce cochetărie durerea în poemul ăsta, scuze, e doar o părere, poate văd ca prin brânză și nu e bine:)
Credeam că semnalul meu e potrivit pentru tine, că te bucură nivelul mieu de percepție, dincolo de adresarea frivolă, care, biata de ea, încerca să mă salveze de momentul penibil în care ai fi crezut că te-am citit doar pt steluța aia:)

Nu retractez invitația pe care ți-am făcut-o: poemul e, în primul rând, PENTRU TINE! Seducția lui trebuie să aibă efect mai ales asupra ta. Să îți dea de gândit.
Tu ai desenat aici un frumos tablou clar, pe care-l văd TOT AȘA în orice unghi m-aș așeza. Când Picasso s-a săturat de făcut tablouri frumoase și perfecte, a început să își privească femeia cu atâta drag disperat, încât a încercat să mi-o prezinte ÎN ACELAȘI TIMP și din față, și din spate, sus, jos, interior, tot:)
S-a reinventat.
Îți doresc din toată inima să scrii poeme care să te uimească, să te fascineze, să te îndrăgostești de ele! Pe urmă... voi simți și eu emoția ta.

Nu ți-aș fi spus toate astea dacă nu aș crede că ne-ai arătat doar vîrful aisbergului, stimate Lord Cailean! Nicio secundă nu am făcut bășcălie, poate doar de mine...
Nu pleca nicăieri de aici. E un loc la fel de bun ca oricare altul să te cauți:)
Iar de întâlnit, deh, ca la târg, lume și lume. Salutăm, zâmbim, ne dăm coate, ne îndrăgostim, ne urâm cîteva secunde...Pam, pam.

Cine crede că vreun comment de-al meu e bășcălie, hm, să facă bine să nu mai citească dormind!:p

Respect și zîmbete... de la KittyKeaton pentru PuffyMarcs;)
Pffuu...auzi...tumneavoastră...

1. am fost pompier voluntar, deci mă pricep în caz că străinul are nevoie de ajutor...
2. am venit să aduc curcanul, sărumâna, nașu cailean!(pt stela mamii mele și argumentum generos)
3. nu prea îmi plac mie romanticii băiețești, dar... începând cu al doilea vers, am zărit și eu printre ape, hm, chiar un străin stins, obosit de dureri, încă era călduț...


vorba lui emil manu, ai o adresă intelectuală de ținută; poate un pic prea clară, adaug io:)
ptiu, ptiu, sper să nu-mi cadă netul c-am hulit împotriva clarității care tânjește după un lirism mai underground:D


relocare ușoară:D

Povestea unui om (prea)simplu, care dorea cu orice preț să fie original, să simtă că e viu, că e iubit. Înfiorător de mulți ar putea intra în șocul negației, nedorind să se recunoască în acest portret:))
Bine că nu era vreun faraon;)

Cred că orice meserie ar fi avut, bine, mai puțin puturoasă oleacă!, ar fi putut fi un brav povestitor la un pahar de bere anonimă anonimă...

Scurt, clar, sec, dezarmant de sincer în condițiile date. Măcar a devenit bărbat, într-un final!

O seară plină cu evenimente plăcute vă doresc:)

Așa târziu și-atât de frig
parcă-nserarea
îți toacă
visele crude
pe-un pat de petale
un coș de muguri
în vitrina
ca o rochie de mireasă,
toamna
o îmbracă
gândurile fiecărui trecător.

Pe străzi trec ochi închiși
cu fețe-mpânzite
de venele unei frunze
ce-a furat
culorile.

Marina,

Dovadă că poemul tău a ajuns la mine, acest mic exercițiu admirativ;)
Și un salut cât se poate de alb:)

Multă inspirație în continuare. Și nu îți renega încă delicatețea.
Titlul excelent, viu, plastic, ușor de perceput senzorial (felicitări!).

O seară cu poezii bune...

Bună seara:)

Salut frumos la intrare, pentru că urmează o premieră absolută în viața mea: să spun cuiva că are o strofa doua absolut inutilă!

Prima și ultima sunt un poem închegat, tandru fără dulcegării,intenționalitatea dăruită cuvintelor este fără echivoc, nu rămâne nimic de ghicit, dar, nah, e o declarație de dragoste...
Dar cuvintele alea din mijloc sunt parcă scrise pentru una pe care nu prea o duce capul să înțeleagă că despre ea e vorba, incapabilă să se concentreze îi tot repeți... poate-i intră în cap.
Fără codu de flori, mnezei, mânușițe prin care se fffluieră de drag, fără poienița aia subversivă, am avea un poem de două strofe cald, cu suflu adolescentin și energie pe măsură.

Ori scoatem zăhărelul dintr-a doua, ori renunțăm la ea, ori trezim mumuoasa adormită într-un cot, ceva tre făcut să-și recape poemul ăsta demnitatea!:)
Măcar să fie simpatic ca titlul.

Nefifițos

Eh, eh, eh, Hadriana, când ți-am dat io un hint că nu e frumos cu cuvinte din alea de mare audiență, nu m-ai ascultat. Dar dacă a venit DDD cu 5 comuri, repede ți-ai pus halatul pe tine. Așa-mi trebuie dacă am vrut să fiu discretă:D

Serios, acuma: furia ta organică;) m-a ajutat să mă exprim și io azi mai pe linia pe care lumea monopol, p-acilea:)Mulțumesc.
Și la mine e cum nu e:))

Have a nice day

Stimată Pui de Cuc:)

Zglobiu epitaf!! Deși are toate elementele din natură, vrăbii, vulturi, munți, nu e rural. Deci nu e bun de Săpânța:)

Acel Prolog (vocativul vesel:) avertizează că urmează ceva grav, solemn, \"gata cu visarea\"! Dar apar vrăbiuța autoironică et comp?;)

Cred că poemul rezistă și fără adresarea directă, inițială,și fără P.S.

Cred că ar fi mai bine să schimbați titlul schimbați titlul, ori să puneți verbele la trecut...dacă e epitaf, nu prea poate fi la prezent.
Apreciez mult ochiul (auto)critic care reușește să-și radiografieze viața, dreptul la visare și dezamăgirile.
Ironia înseamnă inteligență, iar autoironia=inteligență².

Ultimul vers are o rezonanță plăcută, de vers dintr-un sonet shakespeare-ian.

\"Dar pot visa și\", precum și acel \"dar\" din penultimul vers, ar putea lipsi deasemenea. Cred că poemul rescris, ar fi exact atât de elegant pe cât l-ați gândit dvs.


O seară plină de poezie vă doresc, doamnă Gunea:)

Hm, ce soi de tragism. Parcă a înfrânt cineva gândirea. Vulnerabilitatea văzută doar ca imposibilitate a a-L percepe. Iar lipsa credinței e obscenă, cel puțin pentru cel ce vorbește (scrâșnește? sâsâie?) aici.
De ce nu ai continuat poemul? Are habar cum se iese din turmă sau e doar o voce a revoltei și atât??
Timpul e pe sfârșite.
DAR...
Nu înțeleg neam ce e cu atâta fascinație pe aici pentru rect. Cât de trendy devine?
Nu se mai poate tângui lumea decât pe dindoaselea? Ciudat cuvânt-stindard:))

Pe mine mă îngrijora ideea că am rămâne fără eter(sic!)și ne-am comprima în tristeața noastră arzătoare, eh, eh, implozia mamii ei de viață fără urechi de auzit:D

Imprecatio destul de blând, sugrumat.
Estetică a urâtului pt a salva frumosul.
Evoci sau invoci o lume prin țipăt.
Sonoritate dură. Depersonalizare. Sugestii de agonie spitalizată. Acea arzătoare mistică a materiei ar da o mică notă de eleganță poemului, dar e imposibil de uitat rectalu, fie el cât de metaforic:( Sorry.

Fiind io sensibylă și ușor de impresionat cu ambiguitățy care ar putea însemna orice, nu puteam să nu remarc generoasa poemă cu mitologicale rare, rock, isterie și viol, antropoizi și expunere magistrală, dint-o răsuflare grea, a acestui manifest poetic douămiioptisto-antimioritic!!

so, am venit să-mi plătesc omagiile, cu admirațiune sinceră pentru susținerea poemii cu ilustrațiunea tumulară (vă dați seama cum ar fi fost fără cranii? brrr, nici nu pot...mă apucă plânsul dk mă gândesc!)

n-o să fiu hapsână cu rusoaica prezentată, înțeleg că așa e trendy, homo sovieticus se ițește pe unde poate; n-o să să-l decodific generalizând pe marius, protestez împotriva violenței și, mai ales, ascult cum îți cânți mânia pe tiamat.

singurele obiecții: din acest poem cărtărescian (după toate \"regulile de\"scrise de tine!!), lipsește texticulul dubluarticulat, o campanie PR mai agresivă ( cam ca a viitorului președintente al Agoniei, musiu Potra (Potra!)), și soacra din tulburătoarea poemă de măcănit pe stadioane, aia, zi-i, măcălendrii gemeni:)

\"nu sunt geloasă nu sunt geloasă\":D

apreciez discreția extraordinară cu care sugerezi cu dansul mithraic, m-a inspirat să scot la lumină un text congruent. drept pentru care mersi. aștept continuarea.
coregrafie plăcută în continuare, satrap nicolau;)

diana lorena, narval cu fundiță ce ești!

caută alt titlu, poemul e superb!!
oricât de mult te leagă ceva de titlul ăsta, chiar de ți l-a lăsat richelieu prin testament, dk ai fost schingiuită de profa de franceză pe care o adori, crede-mă, poemul ăsta își merită adevăratul titlu:)

sper să fie noaptea un sfeșnic bun;)

îți las aici un poem frumos ca al tău:

http://www.youtube.com/watch?v=ftZAZWLrWKo&feature=related

Optimistule:)

Seninătatea cu care ai comentat poemul cu dimineața m-a adus aici.
Fără multe menajamente, cu toată atenția și sinceritatea pe care le meriți:

bolta sfâșiată tocmai de aripile îngerilor? arunci o umbră de îndoială asupra utilității lor:)dar e un vers frumos, indiferent ce vrei să spui

cum lacrimile cerului - de la Nichita încoace \"cum ...ceva\"-ul ăsta e un clișeu, un loc comun, o bătătură inutilă. Se poate ajunge și mai simplu la aceeași idee, o să descoperi tu cum, ai tot timpul:)

Fiul dulgherului cioplind
pielea lemnului devenită osândă
înfiptă-n spinarea unei Golgote sângerând ----superb: și-ar fi \"cioplit\" singur crucea/osânda? deși știm că nu chiar singur:)

unde toiagul înflorit
spre toamnă cruce-nfășată-n rugi de zmeură
turme veștede pribege----turma rămasă fără El, toiagul înflorind, imagine de icoană naivă, delicatețe poetică foarte...nesofisticată

înfiorarea mormântului așteptând --- aici începe \"neașteptatul\"! ceea ce aduci tu personal și nou, mormântul fremătând...predestinarea, scenariul care trebuie să se desfășoare cum e \"scris\". foarte sugestiv și simplu redată ideea mare

glasul Păstorului
coborând în Valea Plângerii ---- mă bucură ecoul lecturilor tale atente

când ploaia-nserării frunze presărând
suspinând Fiul dulgherului răstignit----aici cam prea dulcișor, bagatelizând; o imagine de felicitare nu prea scumpă:p

cum măslinele zdrobite în teasc
parfumul sfârșitului început fiind-u-I ---fiindu-I


Dacă îmi permiți o glumă: prea mult \"Narcis\" în poem:))mai lasă-l și pe Ioel:D

Mi-a făcut plăcere să te descopăr, iar comentariile tale merită toți banii;)

Inspirație multă în continuare

Valoarea estetică a acestui text este întrecută doar de claritatea cu care sunt redate simplu emoțiile, cu dorința evidentă de a evita floricele de stil, imaginile căutate, umorul prea evident.
Bunicul e o figură literară (!) care se reține ușor, un Zorba mai potolit de traiul la bloc:)
Primul paragraf e seducător, elegant, obligă la lectură.
\"cea care m-a născut\"! uau. Ce simplu e caracterizată o relație, prin evitarea unui singur cuvânt!Dureroasă substituție (antonomază, mai exact, epitet depreciativ pentru ...cuvântul care lipsește!)

Simplitate, uimiri, coerență, sinceritate, așa se merge la stele:)

Am citit cu plăcere, bucurându-mă că Dumnezeu n-a plecat cu Citroenul:)