Ochii mei, acest pat al lui Procust...
Sprijiniți de picioarele mele, acești stâlpi ai nemuririi
Pe care se țese înfloritor cunoașterea mea naivă...
Și cum totul urmează legea firii,
Și cum omul
Vrajă. Formule bizare. Incantații în mansarda sufletului tău.
Vii ca o boare spre mine și ocolești amintirea...
Te încălzești când întâlnești crestele și-ți blestemi soarta nefericită
Văzând că
Îngândurați de fapta ce-adoarme nenăscută,
Muribunzi și reci, La Polul Sud stau trunchiuri –
- Spre Polul Nord cu crengi.
- În paradisul ,,Florilor de mucigai”
Ai răsărit și tu...
Banal și
Târâtă de cocorii ce pleacă mai departe,
Organizați, militărește,
Spre lumi mai bune și mai calde
Urmând ziua de ieri cu soare,
Venind spre noi amăgitoare
O tâmpită – toamna,
Mă doare și mă
Stau în mormânt – beat mort – și râd...
Un vierme cretin îmi gâdilă degetele.
O șoarecă îmi curmă gherele.
Vibrează celularul... e iubita mea.
Moartea!
Poate viața?
Ca o putoare îmi vei sta și
Te naști din florile ofilite ieri și vii spre mine arzându-ți tălpile-n urzici; mă cauți la confluența curcubeului cu viitorul.
Născut în ziua de ieri,
Frământat de veacuri,
Crescut de jale,
Episod 1
Călător pe-al vieții nor, în lumină și în ceață
Printre sute de corăbii, printre mari bucăți de gheață
Se avântă în culori ciocârlanul visător,
Zgribulit de conjunctură și stârnit de
Nu pot să scriu și nu mai pot să cânt
De ieri nu îmi mai mai recunosc băieții
Și m-am schimbat; începe lunga goană spre mormânt
Tristețea mută, colectivă, mi-a tapetat pereții
Sunt prizonier în
Afară frigul
În casă focul…
Tu în inima mea.
Nicăieri perfecțiunea
Pe alocuri frumosul
Tu pretutindeni.
Înainte Dumnezeu
În spate Dumnezeu
Tu voia Domnului..
Pe cer norii
Peștii în
Un melc rănit, prin iarbă -
Amintirea verilor cu tine
Arșița. sufletul tău,
lipit de mine, îl beau,
Și-mi cresc aripi.
... viața - halucinante
rânduri de nisip,
scrise cu degetul.
mi-e
MC