Monolog

Te naști din florile ofilite ieri și vii spre mine arzându-ți tălpile-n urzici; mă cauți la confluența curcubeului cu viitorul.

Născut în ziua de ieri,

Frământat de veacuri,

Crescut de jale,

Am contemplat norii;

M-a adoptat Luna

Și m-a tratat cu nepăsare.

Exist prin voință

Și mă rog lui Dumnezeu

Și cu toate că zbor în bătaia săgeții

Nu sunt ce par a fi.

Tocmai de aceea nu cred în păreri.

Profesoara mea, conștiința,

Mi-a dat definiții abstracte. Dau corigența la vară.

Zbor cu capul în piept

Ochii închiși privind spațiul

360٭ de grade pe două planuri perpendiculare

Într-o sferă cu raza infinită.

Perfecțiunea și opțiunea,

Sacru și profan,

Moarte și viață,

Suflet și trup din nămol.

Stropi de apă vie –

- E-o vrajă sufletul.

Sfera cu rază infinită nu e perfectă...

Dumnezeu mă așteaptă în geometria plană.