Monica Radulescu

Mă faci să mă ascund, știai ? Mă faci să-mi ies din apele mele, să depăsesc cu furie orice mal și să mă arunc tumultoasă asupra ta.. Dărâm în cale orice casă, înec animale și oameni și mă faci să

Plutesc fără noimă, plutesc fără rost trăiesc orice clipă și mor ca un prost.. un fluture face dragoste sub cetate E soare-n furtună, e nor peste toate Se-aude pământul, se-aude sub

Îmi măsor dorul în tone, timpul în pici și cafeaua în clipe. Câtă diferență între ieri, azi și mâine! Nostalgia revine și dorul nu pleacă Viața-i un răsfăț sau o crudă pedeapsă? Versuri fără

Încet, fără grabă, mă-nghite zăpada. Întunericu-mi intră în ochii speriați Lumea-i străină, iele și draci. Nu mai am sâni, nici trup, nici grosime Sunt suflet acum, o parte din tine. Cu

În pas de swing pășesc ușor În fiecare dimineață, Când spre servici alerg de zor Trecând pe lângă viață.

Swing, povestea din trecut Nu-i deloc apusă, Ba găseși în mod plăcut Flacăra aprinsă.

Mă încearcă o stranie durere.. Timp, lume, eu, ceilalți Cuvinte nebune aleargă prin lume; Mă încearcă o stranie bucurie.. Oare mâine?! Oare acum?! Când explodeaza vulcanul din mine; Mă

Când arde-n mine raza ta, Când tot ce pot e să te-ascult, Când ochii tăi se pierd în mare Și adună glasul din amurg.. Atunci te-aștept, te simt, te vreau Respir prin porii vieții tale Și cânt

Un gând.. O vorbă, un pas, Atât sunt. Atât a rămas. Copiii aleargă, se joacă și râd. Încearcă să meargă Dar până când? Câte întrebări și gânduri ascunse Atâtea păreri Și vorbe

Astăzi e bine, nu pot să mă plâng. Voi vreți libertate, Voi vreți bogăție, Voi vreți putere, noroc si iubire. Eu vreau doar o clipă.. Deja a trecut, dar eu am avut-o si voi ați

Trăiesc în capitală.. Metropolă uriașă, Cu praf, poluare, trafic Și garduri zeci de mii. Dar azi îmi refuz soarta Și fără să clipesc: Tramvaiul mi-este mare, Bordura mi-e cearceaf În aer

Atât a mai rămas.. Îmi spui asta cu seninătate, măsurând distanța infinită dintre degetul mare si arătător. Doar atât.. În orizontul acela micuț trăiește un univers întreg, cu emoții, vise și

Respir anevoie.. azi aerul intră mai greu, mâine oare cum..? Viața asta e un vulcan. Se aprinde, se învolburează și-ntr-o clipă e doar cenușă, te sufocă, te acoperă.. Amuțește și când se lasă

O barcă legată de-un mal se găsea.. O sfoară unită, cu noduri și glas În vântul năpraznic, cu mii de speranțe Vâslea marinarul spre dorul rămas. Vâslea cu putere, cu gândul lipit De malul

Mi-atât de dor de voi, Că-n liniștea din mine Se zbate o furtună, aleargă-un melc călare, Iar carnea mi-e dușmană, Un suflet opărit, o inimă-n surpare. Mi-atât de dor de voi, De ziua mă

Mă vezi asa cum sunt? Știi tu oare, Că eu în toată goliciunea-mi Iți ies în cale? Nicicând n-am fost mai sincer, Nicicând nu mi-am iertat, Atâtea mii de gânduri, Și nici al meu

Aici, acum, atât Aer, foc, pământ. Acolo, mâine, poate O zi, născută, moartă.

Cineva m-a împins de pe nor.. Era norul meu de ceva vreme și mă râzgâiam fără teamă în el. Nu mă uitam în jos, ca să nu mi se facă frică, știam că sub nor nu mai este nimic cunoscut. Când ți se dă un

\"mi-e dor\", \"te iubesc\", \"te-aștept\", \"unde ești?\" Trecut-am prin toate, eroi și povești. În fiece zi, mai mult și mai mult Cerșim libertate, cerșim un sărut.. În lume există mai mult

Să-ți sărut zborul, Să-ți ating aripile strânse in viteza maximă, Să-ți mângâi penele albe și stralucitoare, Să vorbesc pe limba ta, pe limba gândului Să mă scufund adânc în tine. \"Fără limite

Scriu fără talent.. Scriu ca să mă aflu în treabă, ca să treacă timpul, ca să mă aud gândind. E o revarsare de mine în litere. Nu am capacitatea de a împărtăși mai mult decât ce sunt si nici asta

Mi-e dor să curg Lângă tine un gând, Lângă mine un pas; Mi-e dor să zbor Lângă tine râzând, Lânga mine popas; Un copac prinde rădăcini, Un fluture învață să zboare, Aici, acum e o clipă ce