Cum să-ți spun?
E dimineață.. E greu, știu bine
Dar n-am ce-ți face
Va trebui fără odihnă, să deschizi un ochi la soare.
Un drum te-așteaptă și pe mine
Același drum încet mă cheamă
E
Nu-mi spune că mor azi.. Nu, te rog!
Privirea lui mă mângâie, vocea lui îmi cântă
În mii de părți mi-aruncă săgeți fără de rost
Nu vreau să mor acum, când soarele e sus,
Când inima-mi tresaltă,
« Bună.. Mi s-a părut mie că tu ești. » S-a apropiat de mine un necunoscut. În mod nomal nu m-aș fi oprit și cu atât mai mult să aștept să văd ce are de spus, dar , sincer,și mie îmi părea că-l știu
Câte întrebări, câte răspunsuri..
alergări, lacrimi și zâmbete.
Câtă ură și câtă milă..
priviri, gesturi și lumină.
Vă pasă vouă, poeții lumii
De toate câte se întâmplă?
Văd doar o lumină difuză, aud gemete, strigăte,fantome.. Umbre neînțelese aleargă, se bat, se macină. Vântul șuieră, în mine se bate un clopot. Aud depărtările, simt timpul în timpane. Ritmul
Dragul meu,
Nu e prima dată când îți scriu și nici prima dată când nu primești scrisoarea.. Îți scriu ce te-ar obosi să auzi de fiecare dată când steagul din câmp e bătut de
MR