Poezie
Rugăciune
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi spune că mor azi.. Nu, te rog!
Privirea lui mă mângâie, vocea lui îmi cântă
În mii de părți mi-aruncă săgeți fără de rost
Nu vreau să mor acum, când soarele e sus,
Când inima-mi tresaltă, când carnea-mi cere drog.
Sunt doar trei ani de când iubirea-mi a început
De când umil aștept să-l ia de lângă mine
Cum a făcut mereu în alte atâtea dăți, dar..
Nu sper, nu cer, aștept fără răgaz, nu suflu, nu respir
Doresc.. și am visat.
O vorbă, un sărut.. atât și am știut
Că nu-mi mai aparțin, că șirul l-am pierdut
Că soarele te arde direct pe dinăuntru,
Că frigul te pătrunde în inimă întâi,
Că vântul suflă rău și zilele sunt surde
Oprește Doamne timpul, ține-l Tu în loc!
Nu-mi spune că mor mâine, mai ai puțin de dat
Căci am găsit în el pe dragul cel din urmă,
Copiii, bătrânețea cu riduri și cu boli,
În sunet de chitară, în zgomot de motor
Și în miros de mare, te rog..
Nu vreau să mor mâine, răbdare,
Îndurare!
002213
0