ascultați șoaptele (1)

ieri a fost o temă grea la conferintă*! am venit acasă, am facut un duș și am plâns sub multă apă... deci: 1. viața e incertitudine (noi ne agățăm de certitudini, ne ecranăm, ne instalăm comod lângă oameni, lucruri, pe care vrem să le controlăm, dorim să avem stabilitatea, cuibul, grilele) 2. în această mare de incertitudini, există cel mai mare bine al meu, care nu e bătut în cuie o dată pentru totdeauna, e permanentul răspuns al vieții, al Lui; există curenții, bancurile de oportunități, care ne fac să fim vii, să adulmecăm, să ieșim din rutină. Acum: am întrebările: cum fac față incertitudinii? ce se întâmplă dacă lucrurile nu ies așa cum vreau eu, dacă cel mai mare bine al meu arată altfel decât mi-am imaginat? cum fac să nu ies traumatizat dintr-o astfel de experiență? Dacă reperăm bine, dacă deslușim corect conținutul oricărui eveniment din viața noastră, am făcut deja primul pas înainte pentru a face față incertitudinii. Și acum, apropo de evenimente, veni cuirasatul numit PIERDEREA! ce este pentru tine? Pierderea e cea mai mare încercare și posibil cel mai mare eșec/victorie! (încercarea ne e dată, răspunsul îl dăm noi!) Adu-ți aminte de pierderile din viața ta - care crezi că a fost cea mai mare? care au fost reacțiile tale în întâlnirea față către față cu pierderea?dar înainte de ea, dar după? cu ce-ai rămas, ce-ai învățat? nu firul epic interesează, ci cum am răspuns. Pierderea e cea mai grozavă oglindă ce ni se pune în față! Niciodată nu e prea târziu să ai o victorie, chiar dacă evenimentul s-a petrecut cu 20 de ani în urmă! Să nu mai fim depozitari ai pierderilor și durerilor noastre. Acum: ce nu ai vrea și nu ai putea accepta că ai putea pierde? Atât timp cât îl conjugăm pe a avea și nu pe a fi, pierderea va fi prezentă. Zen: a nu te atașa de obiecte e echivalent cu a accepta perisabilitatea lor (deci și că s-ar putea să nu mai ai!) Evenimentele percepute ca nedorite, ca rele, negative sunt acelea al căror rol în formarea noastră nu l-am înțeles încă! Toate evenimentele din viața noastră au valoare! Este vorba de o ecuație între gradul de suferintă și cele trei instrumente de abordare a evenimentelor vieții: aventura, explorarea, descoperirea. (Aventura e chintesența incertitudinii, cheia de boltă a curajului de a te arunca în valurile vieții, de a afla.) Aceste 3 principii se pot aplica și în cele mai mari suferințe. Și: în cele mai mari suferințe au valoare maximă (eficiență). Orice mi s-ar întampla în viață, voi face față! A privi în față e de fapt exprimarea simbolică a trăirii din plin a realității! (cineva spunea: voi nu trăiți în realitate, trăiți în realitatea voastră!). Și astfel voi descoperi lucrurile așa cum sunt, nu cum îmi imaginez eu că sunt. Boala este o forma de ucenicie și de învățare. Sănătatea este o formă de ucenicie și de învățare. Sărăcia este o formă de ucenicie și de învățare. Bogația este o formă de ucenicie și de învățare. Depresia este o formă de ucenicie și de învățare. Bucuria este o formă de ucenicie și de învățare. Și să nu uităm că totul e în ordine(a Lui)! Cu drag, vouă tuturor, navigatori neînfricați! Anne * de fapt este un atelier viu, care se ține din 2 în 2 săptămâni, miercurea, de la ora 17, la Universitatea Populară Ioan Dalles(ieri s-a ținut). Tema de anul acesta este \"Rețetele nefericirii\", în cadrul catedrei de yoga a universității. Mario Sorin Vasilescu ne îndrumaă în această tulburătoare călătorie. La început este relația, suntem împreună, suntem vii, trăim!