Poezie
paralelismul e o utopie
1 min lectură·
Mediu
îmi vine să fac cele mai neașteptate lucruri
deunăzi pe coate prin manșeta ta
am ajuns în piața san marco
ai luat-o pe scurtătură –
mi-ai zis crezând că sunt un porumbel
nu mai zbor de mult, ai uitat
o idee de pluș îți împachetase ochelarii fumurii
un tren dezinhibat tropăia pe oriunde
eu nu te voi părăsi – flutura un steguleț
la fiecare geam deschis
ferestrele blocate îmi aruncau mesaje secrete:
nu te atașa prea mult de locomotivă, totul se poate sfârși
găsisem nasturii împrăștiați, mi se păreau așa de dulci atinși de tine
viața câmpului e un ac, uite o picătură de sânge...
e cerul, ți-am spus, scurs prin butoniera șinelor curbate
paralelismul e o utopie
eu și cu tine ne atingem în punctul
în care infinitul se îndură
și se întoarce în noi
022.164
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica - Nicoleta Făgețean. “paralelismul e o utopie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-nicoleta-fagetean/poezie/87771/paralelismul-e-o-utopieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MFCristina, intr-adevar poezia s-a nascut dintr-un fel de sfasiere...
Multumesc pentru sugestie.
Ma bucura cand imi scrii.
Multumesc pentru sugestie.
Ma bucura cand imi scrii.
0
Sau poate sunt eu de vină. Poate am eu o stare care trage poezia asta după ea.
O singură obiecție am. Aș fi vrut să se termine așa: \"paralelismul e o utopie
eu și cu tine ne atingem în punctul
în care infinitul se îndură\".
Vorbim.