îmi iau avânt

\"pina la cerul gurii tale
mai am vreo doua cesti
cu ghiocei\"
chiar ninge, monica, poate cu ghioceii tai...
placut mult:)
cu drag

da, poate o fi fost vreo convocare a ghioceilor... totusi, prea mult alb pentru maine, nu?
cu drag de viitor martisor,

\"îmi pun schiuri
din rame de fotografii\" pentru a usura alunecarea in amintire...

da, Gabi, cam asa e... (sau poate saltul din amintire...)
cu drag, mo-ni

imi pare rau ca astern un pic cam tarziu cateva cuvinte, aici la tine, semn ca mi-a placut. cu riscul de a ma repeta spun ca reusesti sa transimti ata de mult prin texte cu o oarecare simplitate ca forma. fapt de care eu sunt foarte interesat. imi place sfarsitul poeziei foarte mult
\" până la cerul gurii tale
mai am vreo două cești
cu ghiocei

(tu chiar credeai că ninge?) \"
drag
Costin

Luv, mie imi place simplitatea cu care te opresti si-mi vorbesti!
Sigur te mai astept!

ninge in Macondo desigur..
dar Nicole , cine e Nicole? fotografia ta sepia e atirnata in biroul meu de hot de fluturi , astept sa iti iei zborul in orice clipa...

Adrian, intrebarea ta aproape ca mi-a taiat rasuflarea!
Nicole e frantuzoaica din mine, muta, renegata si regasita, indragostita de strazi si de viata... Nicole e jumatatea numelui meu.
Multumesc, s-a bucurat ca ai intrebat de ea!

pai du-ma sa vedem viata.. uite sunt strazi care merita cercetarea .. umbre brutale la ora 6 , cosuri de fabrici care ameninta ecologic , fetita aceia care sare la infinit coarda in ritmul trenurilor din gara .. E pur Chirico , estetica rasare din misterul intimplarilor care nu se intimpla . Apoi am putea vizita campiile elizeene . Stiu la Paris niste cafenele in care bantuiau Picasso si Sartre. Vrei sa stai pe scaunul lui Lenin la cafe de la paix? Totul e posibil , tu controlezi minunat cuvintele , ce se intimpla in ele , clocotul lor ,restul e un simplu puzzle Nicole ..

si daca nu estetica, ci suvoiul vietii rasare din misterul lucrurilor care - culmea!- se intampla?
da, totul e posibil, pentru ca suntem vii!
si nu, nu controlez minunat cuvintele! restul de care spui e cel mai delicios puzzle, pentru ca se imbina acolo unde ruptura n-a fost nicicand Adrian - asa cred