invitație la curaj

ningea intens pentru că eu mă temeam de catedrala din ulm, de munți și de lacuri de veneția mă temeam și de apele ei cu gondole, până și de porumbeii uscați mă temeam mă temeam de rochiile mele prea lungi și dreptunghiulare (de ce motanul încălțat a vânat iepuri?) mă temeam că rujul culoarea alunei se va șterge în adâncul vreunui sărut pe genele permeabil de negre și de frumoase ningea pentru că eu mă temeam că lumea e incredibil de bogată (de ce s-a înțepat prințesa mo?) mă temeam de norii pufoși care mă îmbiau înspre tine și de paznicul de la aeroport (și de fenomene meteo necunoscute, cum ar fi această zăpadă nedumerită de lipsa săniilor îmblănite) cel mai mult mă temeam că tu o să poți să mă iubești la cusăturile inestetice trecute în realitatea plăpândă a clipei (prin țepii mici și reci prințul cum a găsit-o?) știi? mă tem că o să trebuiască să mă nasc din nou într-o iarnă imaginară doar pentru că mă tem