extraterestrul meu

stă cu mânuțele lipite de geam curbat spre dreapta coloana îi pare un fir din alte ghemuri în punctul- terminus: steaua nu el e prizonier viile sunt în floare păpușile rusești acoperă tălpi și canioane arhetip acum știu ce picura în el imagini culese în coșuleț pădurea apoasă și mută crengi de femeie deviație standard nelămurită - se întoarce (capul i se bălăngăne în amniotice fracturi ca și cum nu întrebări ne-ar guverna ci ingeri) privesc meditativ acele falii cutremurul s-a dezis e un extraterestru în talazul unui icnet îl poți duce acasă, moniq? mâinile ți se dărâmau sub roșu var pereții capsulei nu mai sunt căsuța ta ar fi împlinit azi un punct punctul devorat un cuvânt iartămăpeminetueunu