Monica Mihaela Pop

Am citit pe nerăsuflate. Apoi am recitit, mai rar și șoptit. Și mi-a plăcut ce stare mi-a indus mulțimea de expresii inedite și atât de frumoase precum \"sânii cu ochimari, speriați ...\". Superb!

Un text pe care îl recomand tuturor, cu căldură!

Hera, pupiciuri! Merçi! :)

Andreea, Irina, mulțumiri pentru trecere și urme!

va veni un timp
de împăcare
cu toate
o zi
când cerul înalt
ne va poposi
răsturnat
pe umeri
pleoape
mâini
buze
un anotimp pentru moarte

Știi, Laurențiu, eu nu sunt poetă. Scriu doar pentru sufletul meu și, implicit, ale voastre (pentru că voi aveți cu toții locul vostru în sufletul meu). Iar dacă reușesc, măcar din când în când, să vă încânt cu versurile mele, bucuria îmi e mare.
Îți mulțumesc pentru aprecieri!
Și încă ceva. Am șters praful de pe pălărie și o returnez cu zâmbetul pe buze :)

\"La răscruce de timpuri
frunzele conjugă vântului prezent
iubirea.

La răscruce de gânduri
noaptea sapă umărului gol
șoaptele îngerilor-fluturi.\"

Tristețe Luiza? Neîmplinire și tristețe?

\"... așteptam
să te naști pe hârtie altfel
până în miezul cerului
ca o ploaie ȘI eu să îți împletesc
curcubeele cu vârful limbii
până la alb IAR dorințele tale
Să NÃSCOCEASCÃ busole din turtă dulce
glazurată până la șoapte între două guri...\"

Ce zici de forma asta?

Oricum, îmi place mult textul, așa \"glazurat până la șoapte\" cum e. Am încercat aă aleg ceva care îmi place mai mult dar n-am putut rupe nimic din text. E un rotund frumos, aburind a iubire ...

Și zău că rotundul ăsta justifică steaua! :)

Sorine, mulțam pentru apreciere! Contează! (în vederea viitoarelor concursuri)

Cele bune!

Citind textul tău mi-am amintit un poem foarte frumos al Veronicăi Porumbacu:

\"Tăcerea


Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simțiți niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunînd asaltul cetății.
Sînt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostașul.
Nu sînt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sînt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, și luminile
rare își povestesc, retrăind bucuria.
Nu sînt ploile primăverii cu toane ciudate,
sînt aerul respirat de cel dintîi fir de iarbă
și lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sînt patima
care-și strigă vecia de-o clipă -
sînt ceea ce rămîne din dragoste,
subînțeleasa poezie a ploii mărunte și sure.
Nu sînt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sînt tăcerea unde se coc în afund
cuvintele toate.\"


La fel ca al Veronicăi, poemul tău emană lumină și căldură, chiar dacă sub lacrimile tale mor vise. Și chiar dacă îngerii sunt nevăzuți, ei ne însoțesc peste tot.

Sorine, vechimea n-are importanță, gustul contează ;)


Sunt „vechi Trandafiraș”, da, știu,
Dar nu mă rușinez să spun
Că sunt ca vinul ghiurghiuliu:
Cu cât mai vechi, cu-atât mai bun!

Pe cine păcălești Sorine?
Las` că știm cu toții bine
c-ai pornit în emigrație
din motiv de saturație.

Geta, Bogdan
vă mulțumesc pentru trecere și zâmbete!

Geta, nu pot decât să sper că textele mele au iscat valuri de zâmbete printre colegii tăi, pe care îi salut!

De ce nu recunoști, Sorine,
Dar sincer, pentru ce-ai plecat?
Sigur, tot sursă e, știu bine,
Însă e sursa de-nțepat!

`Naltă, suplă, musculoasă
N-ai ce zice, e frumoasă!
E-o femeie mai aparte,
De-o admiri ... să stai departe!

Pentru că vreau să le păstrez, am postat aici textele cu care am participat la concursul de parodii. Sper să nu fie cu bănat nimănui. De ce-ar fi!?

Coșmar


jumătate de vis mi se urcă în tâmple cu tropot
lumini spiralate mă ard pe sub gene, mocnind
în noaptea din mine se-ntorc ploi albastre în ropot
pierzându-mă goală în ape de somn aburind

se zbat întrebări fără noimă-ntre mine și mine
în trupu-mi se-mpiedică zgrunțuri soioși sângerând
cuvintele-mi plâng despletite în zeci de suspine
și hamuri de ceață mă taie, din carne mușcând

zadarnic respir curcubeie lucioase de rouă
când negre statui mă înconjură stranii și râd
legate de-o cruce-mi sunt mâinile mute-amândouă
și aspru mi-e visul și cerul cu stele e hâd


7 nov. 2003

Cosmin, răspund cu un text imediat ce pot, sper că voi reuși până la sfârșitul programului. Dar mai întâi e serviciul, cred că înțelegi. :)

Chiar dacă e un text atipic pentru stilul meu, sunt tot eu, și aici.
Aceeași, doar puțin tristă. Dar îmi trece repede :).
Vă pup!

Lui Jupp, de la o secretară cu decolteu cuminte


O fi el, șeful, arțăgos,
Dar de-i surâde secretara
Cu decolteu mărinimos,
I se-ncălzește ... inimioara.

Ofertă


Conașu Genu cică știe
O-mblânzitoare cu vechime
Și i-o pune pe felie
Lui Sorin. Ca să-l suprime!