Poezie
Îngerul
celor ce trec
1 min lectură·
Mediu
Eu nu sunt decât
o fereastră
deschisă adânc
spre tine însuți
visele tale
în câteva glastre
înfloresc și mor
sub lacrimile mele
nu te opri
eu... nu sunt decât
măsura
aripilor tale
065.878
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Fara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 32
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Fara. “Îngerul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-fara/poezie/55402/ingerulComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVMVmirela vlaica✓La fel de sensibil ca intotdeauna...
0
SVIncantator poem, am simtit nevoia sa ma intorc la el de multe ori. Imi place asa de mult caldura pe care o degaja...
0
MPDistincție acordată
Citind textul tău mi-am amintit un poem foarte frumos al Veronicăi Porumbacu:
\"Tăcerea
Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simțiți niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunînd asaltul cetății.
Sînt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostașul.
Nu sînt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sînt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, și luminile
rare își povestesc, retrăind bucuria.
Nu sînt ploile primăverii cu toane ciudate,
sînt aerul respirat de cel dintîi fir de iarbă
și lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sînt patima
care-și strigă vecia de-o clipă -
sînt ceea ce rămîne din dragoste,
subînțeleasa poezie a ploii mărunte și sure.
Nu sînt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sînt tăcerea unde se coc în afund
cuvintele toate.\"
La fel ca al Veronicăi, poemul tău emană lumină și căldură, chiar dacă sub lacrimile tale mor vise. Și chiar dacă îngerii sunt nevăzuți, ei ne însoțesc peste tot.
\"Tăcerea
Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simțiți niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunînd asaltul cetății.
Sînt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostașul.
Nu sînt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sînt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, și luminile
rare își povestesc, retrăind bucuria.
Nu sînt ploile primăverii cu toane ciudate,
sînt aerul respirat de cel dintîi fir de iarbă
și lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sînt patima
care-și strigă vecia de-o clipă -
sînt ceea ce rămîne din dragoste,
subînțeleasa poezie a ploii mărunte și sure.
Nu sînt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sînt tăcerea unde se coc în afund
cuvintele toate.\"
La fel ca al Veronicăi, poemul tău emană lumină și căldură, chiar dacă sub lacrimile tale mor vise. Și chiar dacă îngerii sunt nevăzuți, ei ne însoțesc peste tot.
0
MPCristian,
ai reușit cu inocența cuvintelor sa-ți expui frumusețea sufletului tău în versuri!
Tu , o fereastră deschisa mereu spre...cer , tu lacrimă a viselor înflorite, tu aripă sub care acunzi visele si deschizi ferestre !!! TU!
ai reușit cu inocența cuvintelor sa-ți expui frumusețea sufletului tău în versuri!
Tu , o fereastră deschisa mereu spre...cer , tu lacrimă a viselor înflorite, tu aripă sub care acunzi visele si deschizi ferestre !!! TU!
0
BGFrumoasa poezia. Am remarcat primul vers care mi-a placut mult de tot. Toata poezia are o duiosie a ei.
Mai remarc de asemenea comentariul unei foste concitadine de-a mea, MIrela Vlaica, pe care o salut cu aceasta ocazie si ii urez mult succes in Spania.
Mai remarc de asemenea comentariul unei foste concitadine de-a mea, MIrela Vlaica, pe care o salut cu aceasta ocazie si ii urez mult succes in Spania.
0
DP
Textul acesta este in masura sa faca sa vibreze o inima sufocata de cotidian.
0