Vine o zi...

va veni un timp
de împăcare
cu toate
o zi
când cerul înalt
ne va poposi
răsturnat
pe umeri
pleoape
mâini
buze
un anotimp pentru moarte

va veni un timp
când
vom fii vis
de fluturi albi
zburând spre un departe
cu primăvară fară moarte
și unde firul ierbii
ne va mângâia
mâinile
buzele
ochii
pentru totdeauna.

va veni un timp
cu urechile sparte
in care diminetile
se vor coase
la gura
undeva pe o creasta
a unei secunde
fecunde
nimerind apoteotic
o vena
sangele va stropi
mainile
buzele
saptele de trefla
iar spre sfarsit
va veni alt timp
aninat in calcaiul
celuilalt

va veni un timp
când
nauciti de atâtea vise
vom aluneca
însingurati
peste lucruri
ca niste fluturi
tristi
clipind
mereu mai stins
si mai departe
pâna când
palma racoroasa
a ierbii
ne va acoperi
pentru totdeauna
mâinile
buzele
ochii…


cam asa am citit eu poezia ta...si mai apoi :

vine un timp cand
din palma racoroasa a ierbii
rasar aripi
de inger

va veni o vreme
cand ,ca doi straini
vom incerca zadarnic sa ne amintim
ce ne unea
si nu vom gasi nimic

va veni o vreme cand vom pasi incet spre uitare