MPMonica Mihaela Pop
Verificat@monica-mihaela-pop
„Vae victis!”
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
luminile toamnei se preschimbă de la o vreme în poeți
de aceea se întâmplă atâtea vise
de aceea și tu
lasă azi tăcerile vino să vezi
clepsidrei îi cresc diamante din palme
și-i scapă în urmă secundele arse de ploi
delfini exilați se refugiază în fluturi
din când în când mor
și renasc în îngeri cu aripi ușor aurii
dar vino să vezi
![](\"http://www.syntheverse.com/images/thumbnail/2001-0122.jpg\")
Pe textul:
„Robert Mîndroiu făcând slalom în realitate fără culori utopice" de Maria Prochipiuc
![](\"http://www.syntheverse.com/images/thumbnail/2001-0135.jpg\")
îți picură din pleoape taine îmbrăcate în rochii lungi
alb despletite
poeme coapte la foc mic
fac punte între aripile de îngeră
și portretul tău risipit peste umbre
imaginar pământene
desigur
ochiul curcubeului
surâde pe aceeași parte cu sufletul tău
dar tu îi vezi doar imaginea întoarsă lumii
într-o oglindă de septembrie arzând
și ireal de albastru
![](\"http://www.syntheverse.com/images/thumbnail/2001-0135.jpg)
\">
Pe textul:
„Florin Bratu savurându-și propria clipă" de Maria Prochipiuc
Liviu, așa sunt eu, ce e mai bun las la urmă :))
Uite, am făcut o modificare, la oamenii de ceară, la sugestia matale. Dincolo, nu știu, nu-mi vine acum nici o idee, nici bună nici rea.
Mulțumesc! Te pup la tâmplă!
Pe textul:
„postdiluviană" de Monica Mihaela Pop
Călătoare între tine și infinitul sentimentelor, îți cauți cărarea încercând să treci peste îndoieli. Părerea mea! :)
Cele bune!
Pe textul:
„Intr-un dormitor de ganduri sterse" de Sara Nagy
Din păcate nu putem ocoli realitatea în care trăim, putem doar să o îndulcim cumva, chiar și cu poeme.
Mulțumesc de vizită!
Cu drag!
Pe textul:
„postdiluviană" de Monica Mihaela Pop
Din tot sufletul și cu mare drag,
La mulți ani!
Te îmbrățișez!
Pe textul:
„Radmila Popovici – dor augustin pârguit în umbra lunii" de Maria Prochipiuc
:)))
Ca un făcut, chestii de-astea chiar se întâmplă. Și, bineînțeles că doar duminica dimineața, când ar dormi tot omul mai mult. Dar soacra, ea n-avea de mers la biserică?
Totusi!
Mi-a plăcut! Pe bune!
Pe textul:
„Duminică dimineață" de Sorin Teodoriu
Dacă două dintre Dănuțe îmi spun același lucru, atunci cu siguranță că trebuie să iau în considerare părerea lor. :)
Vă dau dreptate, aripile erau acolo cam forțate să-mi nască cele tăceri, cum și albastrul, o culoare pe care eu nu prea o folosesc, e cumva în plus. Deși, cum spuneai și tu, ce ne rămâne fără culori?
Te îmbrățișez!
Cele bune!
Pe textul:
„imbroglio" de Monica Mihaela Pop
Cum aș fi putut trece pe aici fără să spun nimic?!
Te felicit din suflet și-ți urez să ai în continuare parte de muze frumoase și darnice!
Toate bunele și nebuniile vieții!
Pe textul:
„Daniel Dinescu - lansare de carte" de Maria Prochipiuc
RecomandatUite, am făcut niște modificări. Aveai dreptate cu aripile, sunt mult prea des folosite deși, sunt sigură, cu toții ducem lipsă uneori de astfel de aripi ocrotitoare. :)
Mulțumesc!
Pe textul:
„imbroglio" de Monica Mihaela Pop
Loredana, mă bucur mult să te regăsesc între și întru poemele mele.
Aștept să ne revedem la cenaclu.
Tot binele!
Pe textul:
„imbroglio" de Monica Mihaela Pop
... \"numai arcuirea altei priviri întârziate\" ar fi fost de ajuns să contureze imaginea unei distanțări, cu gust nedorit de tăcere parcă impusă de \"o voce necunoscută\".
Cu bine și drag!
Pe textul:
„de la o anumită distanță" de Bogdan Nicolae Groza
... am văzut acest poem alaltăieri?! Pentru că:
\"Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine,
un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeți pe voi, privind prin mine.
.....
Și aș fi vrut, atâta aș fi vrut
într-un urmaș să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul inceput
pe care-l naște de-obicei sfârșitul.
Și nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.\"
(Destinul - Veronica Porumbacu)
nu-i așa, Dana mea dragă?
Te îmbrățișez!
Pe textul:
„Născută de nu" de Florina Daniela Florea
Ultimul vers e minunat! Mă bucur că nu am ocolit acest poem. N-o fi el sonet în adevăratul sens al cuvântului dar e un sonet al sufletului.
Cu drag!
Pe textul:
„d-anțărț vai" de Daniel Bratu
Interesant!
Consider însă că acel \"nocive\" e în plus. Se formează acolo un fel de pleonasm, țigara prin definiție e nocivă, nu?
Pe textul:
„Amprenta șoaptei" de Victor Sosea