Monica Mihaela Pop

Chiar nu a fost o întrebare firească. Dacă ți-a plăcut ce ai citit era mai simplu să te exprimi în sensul ăsta.
Oricum, nu vreau să mai continuăm cu schimbul de replici, care n-au legătură cu poemul, decât off topic. Eventual.


Și știi, în fiecare victimă există un călău.

Ieri, când am citit prima oară textul tău (mi se pare că eram chiar primul cititor), mi-am zis că nu se poate, e prea mare coicidența, Elena scrie exact despre extrem de neplăcuta experiență prin care trec de o vreme încoace. Mă întrebam de unde o fi aflat.
Dar, ieri după amiază am ajuns la concluzia că nu sunt, cu siguranță, singura femeie hărțuită de un obsedat.
Și da, am spus bine, e vorba de un obsedat care crede că mă iubește și că neapărat trebuie să-l iubesc și eu, pentru că așa vor mușchii lui responsabili cu idioțenia. În virtutea acestui lucru, dumnealui ar vrea ca, dacă nu sunt a lui, să nu pot fi a nimănui. Ori, cu mâna pe inimă o spun, nu voi permite nimănui să mă distrugă, nici pe mine și nici familia care mă are.
În fine, sunt destul de puternică încât să pot ieși din situația asta. Și, pentru că Dumnezeu numără lacrimile femeilor, am convingerea că într-o bună zi butoiul destinat mie va da pe-afară și Doamne-Doamne își va spune că e de ajuns.
Elena, crede-mă, oricine ar fi persoana despre care vorbesți în textul tău, o pot înțelege.


Cu drag!

Cu puține modificări, o variantă a textului tău:

\"am îmbălsămat crengi
din focul înghețat peste noapte
le-am pus la fereastră
să-ți strige în iarna de peruzea,
în marmura buzelor să-ți sape
cuvintele încuiate


pântecul mi-e de ceară,
port
pentru mangnoliile plânse\"

Îmi place și mie poemul tău!
Cele bune, Thais!


P.S. Lipsește un e din fereastră.

ești figură, știai?

smoala :)

tămâia

lumânarea

\"Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.\" (Blaga)

sau

\"N-a fost nimic din ce-a putut să fie
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit.
N-a fost decât o scurtă nebunie
ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit.\" (Minulescu)


Aceste versuri mi-au venit în minte citindu-ți poemul. Trebuie să spun mai mult?

Îmi permit să-ți fac o sugestie, pentru prima strofă, penultimul vers: renunță la \"și\", îți va rămâne \"erai mai frumoasă decât dimineața\". Mi se pare că sună mai bine.

Drag!

crucea?

pomelnicul?

Felicitări Loredanei! Se mai scrie, totuși, poezie!
Maria, toate cele bune și felicitări pentru spiritul tău aplecat înspre astfel de bucurii!

Drag!

Mulțumesc Dana!

Am făcut modificarea, e mai bine acum.

O să recitesc textul cu mai mare atenție, să văd cum e fără \"de aceea\". Mulțumesc pentru sugestie!

Și mai ales, mulțumesc pentru trecere, mă bucur să te regăsesc aici!


Cu mare drag!

Nici n-a fost chiar așa greu! Știu, din experiența proprie, că un cuvânt te poate înălța dar, cu siguranță, te poate și doborî. Deci, poate fi miere sau acid. Tocmai de aceea îmi măsor cu grijă cuvintele, pentru că orice vorbă aruncată aiurea se poate întoarce împotrivă-mi.

Cele bune!

Doamne, Dana, de unde atâta tristețe în pieptul tău și atâta frig ascuns între umerii tăi?
Te îmbrățișez cu tot dragul, poate îți încălzesc, măcar puțin, sufletul!

Mulțumesc!

cuvântul?

Da` spune-mi și mie ce păți ceasul ăla? Ai călcat pe el sau l-ai dat de pereți?

Una peste alta și-ncă una-alta, frumos grăiești! Ca de obicei!

Pup!

Am înțeles!
Contorsionată în așteptare opui durerii calmul interior, chiar dacă acolo \" tu lipsești esențial\".

Tot binele!

Nu mai ești femeie, ești așteptare în toamna unui somn între crizanteme. Cărări alb-încâlcite de pașii femeilor negre, tăceri frânte de neputința ecoului.

În ultima strofă ai vrut tu să fii mai întâi încolăcită și mai apoi să adormi întinsă? Primele două versuri parcă se contrazic. Sau poate mi se pare.

\"încolăcită nu mai simt șira spinării
am adormit întinsă spre partea aceea ...\"

Drag!