simbioză

ce ciudat, Monica, sa ma repliez acum si sa-mi adun frisonul fiecarui coltisor de piele pentru ca, dupa ceasul toamnei lui Anton, sa viu si sa intru in poezia ta ca intr-un templu vechi si uitat in mijlocul padurii.
mi-e frig.
pentru umbrele aruncate pe peretii albi ai casei tale glasuiesc inca miscarea de odinioara precum \"imaginar croite visele sunt prea mari trupului acestor zile firave\"
in vreme ce eu daunazi dantuiam in pustie asemeni unui Robinson ne-inteleptit de-atatea naufragii...
vezi tu, cuvintele lovesc unul după altul într-un gong
de bagă în sperieți sufletul firav subțire străveziu
al meu e și lung la mâneci
când îl îmbrac mă simt străina de el

de aceea mi-e frig, Monica.
am deschis pagina asta a ta ca fiind usa acelei taceri si ma aplec, muritoare, intr-o rugaciune fara speranta.

cu toamna pe sub coasta, bantuind cuvinte,
d.

Doamne, Dana, de unde atâta tristețe în pieptul tău și atâta frig ascuns între umerii tăi?
Te îmbrățișez cu tot dragul, poate îți încălzesc, măcar puțin, sufletul!

Mulțumesc!

\"clipe galbene ard singure în întuneric
retorice ploi lasă timpul să-și dea duhul încet\" - acestea sunt versurile ce mi-au încântat amiaza.

Fiecare cupolă a versului acoperă un sens dinspre iubire spre rost, căci \"nimeni nu deschide pe degeaba ușa marii tăceri\", în acest \"anotimp fugar viața\". Rămas bun schițat parcă în fugă, fiindcă mesajul este invers: trăind putem să ne desprindem, trăind putem să ne scriem povestea de iubire, acum, în această clipă \"galbenă\", solară, vie, căci \"cine poate ști unde și când vor renaște\".

Aș renunța la ultima strofă în penultimul vers la \"de aceea\" (implicația este vădită):

\"moartea nu ne dă timp de gândire
e bine să ne luăm rămas bun de la fiecare iubire
trăind-o\"

Simbioză între ceea ce gândul croiește imaginar și ceea ce sufletul lasă în urmă-i, acest poem se deschide în galben-auriu. Frumos.

Ela

O să recitesc textul cu mai mare atenție, să văd cum e fără \"de aceea\". Mulțumesc pentru sugestie!

Și mai ales, mulțumesc pentru trecere, mă bucur să te regăsesc aici!


Cu mare drag!

Am făcut modificarea, e mai bine acum.

Mă bucură că ți-au fost de bun augur atingerile mele pe cuvinte, iar semnul meu de prețuire este acesta, simplu.



Poemele tale au un parfum de roze strălucind în lumina solară.

Ela

Mulțumesc Dana!