Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

somnul apelor mute

tristih camuflat

1 min lectură·
Mediu




dincolo de porți,
cerul mohorât își plânge încă nenașterea,
tulburând apele tăcerii cu lacrimi atemporale

de-abia îl mai zăresc printr-un ochi
străin,
celălalt mă risipește în irizații atrofiate prematur

în rai,
prin iarba încâlcită defilează anevoios îngeri
cu aripile în lanțuri de ceară

oglinzile mint,
infernul e mult mai aproape decât pare


de obicei






063.496
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
54
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Monica Mihaela Pop. “somnul apelor mute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/68399/somnul-apelor-mute

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alice-aAAAlice A
O poezie plină de sensibilitate care mi-a mai dezmorțit dimineața. Un șarpe camuflat în femeie își face drum printre versurile tale și isipitește la starea de poezie.
Mulțumesc de lectură!
0
@florin-andorFAFlorin Andor
... \"dincolo de porți\" \"îl mai zăresc printr-un ochi
străin\"

\"în rai\"
\"oglinzile mint\"
\"cu aripile în lanțuri de ceară\"

... \"plânge încă nenașterea,
tulburând apele tăcerii cu lacrimi atemporale\",

un ritual pierdut în somnul apelor mute ... te citesc și-mi îngadui sufletul aproape ție de dragul căutărilor ... frumos, frumos :)
0
Wwqa
\"oglinzile mint,
infernul e mult mai aproape decât pare
de obicei\"
e tristihul pe care l-am simțit \"oglindindu-se\" în cerul încă nenăscut și mereu tulburat al rezonanței cu sinele... din când în când mai cade o picătură de ploaie ce scutură zăvorul porților încă nedeschise...
0
@monica-mihaela-popMPMonica Mihaela Pop
Somnul, ca o boală, mușcă liniștea apelor, cerul se tânguie, privirile-mi atrofiate supurează, îngerii își târâie aripile frânte de greutatea păcatelor terestre.
Ștefan, tristihul pe care l-am \"camuflat\" era:

\"dincolo de porți,
în rai,
oglinzile mint\"

Mă bucur însă că ai descoperit înțelesuri noi, de-abia simțite de mine.

Cele bune, tuturor!
0
un camp verde si urmele ingerilor, cu umeri cazuti sub povara unor vise intepenite in ceara, asta e imaginea pe care versurile tale mi-au adus-o sub gand:
\"prin iarba încâlcită defilează anevoios îngeri
cu aripile în lanțuri de ceară\"
si recunosc, m-au impresionat.

la fel, si aici :\"oglinzile mint,
infernul e mult mai aproape decât pare\"
unde minciuna oglindita e sinonim al infernului

totul, cazut in rutina \"de obicei\"

trista imagine, Monica, dar e obrazul tau care plange, tot asa precum (stiu eu) il ai si pe acel care zambeste.

cat despre tristih, e \"vizibil\" , e reflectat fiecare vers al lui in cele de dedesubt, l-am inteles (cred eu :) ) si mi-a placut ca mod de constructie al poeziei.
un somn al apelor mute...la suprafata, dar atat de zbuciumate in adancuri.

cu tot binele,
Dana
0
@monica-mihaela-popMPMonica Mihaela Pop
Ai simțit textul Florina, l-ai simțit așa cum a fost scris, cu tristețe și îndoială. Nu pot decât să-ți mulțumesc!
0