martie

Mi-e bine să te revăd!
Mi-e bine să mă încarc de nostalgie alături de tine!
Amintirile ne rămân și din zăpezi, amintirile ne rămân și în riduri, noi înșine- amintiri, plângem cântece la margini de drumuri.
Am citit și cealaltă poezie, dar am revenit aici, fiindcă aceasta îmi e mai aproape, îmi sunt aceste imagini aproape, îmi „răsar din inimă gânduri „ ca violetele- primăvara, în versurile tale.
Versuri pe cât de simple, pe atât de duioase, în spatele cărora citesc un suflet cald, și cam trist...
De ce sunt îngerii abătuți, Trandafiraș?

Știi, Lucia, n-am intrat de multă vreme pe site. Mi-a venit într-o zi o poftă teribilă de poezie și am venit aici. Mi-e dor și mie de vremea în care scriam și petreceam mai mult timp printre voi. Poate de aceea se simte tristețe aici. De dor.
Cu riscul de a fi patetică, spun că mă bucur să văd că mai sunt unii care își amintesc de mine.

Te îmbrățișez!