zaci anhidru pe o proiecție nesemnată
pierdut de nesăbuința ta străvezie,
esti doar un nefericit
ce a zburat prea adânc.
o goană fabuloasă în spațiu
ca să culegi stive din jupiter;
un
aud cum ma cauti
iti scriu privirea pe pielea mea,
ma intorc la alte obiceiuri zilnice
semnele sunt bune
au inceput sa se indoaie liniile drepte
si norii se mai odihnesc
aparent timpul
Cateodata ma gandesc
ca in locul asta singular, prea stramt
doi sunt prea multi
poate ar fi cazul sa nu mai fii...
iti spun deodata,
dar tu ma asculti cumpatat
Ha, spui usor si pleci cum ai
poate ar fi cazul
sa nu mai pretindem
ca esti sau sunt prieten cu somnul
doar cand ne chinuie
aceeasi intrebare febrila
(cum e in ceruri?)
poate ar trebui sa las visele pe birou
si sa daram
era o vreme
cand toate se rascoleau intamplator.
poate atunci
diminetile nu miroseau a paine calda
si cred ca
nici zambatele nu se schimbau la fel.
era un timp
al renuntarilor voite
la iubiri de o
\"Ești un bloc de gheață...\"
inima imi batea in doua degete,
miocardul se arcuia nelinistit
intre celule, intre ganduri;
imi simteam umbra vibrand
in noaptea somnoroasa
inghitind sacadat literele
presimțeam venind din urmă
un epilog neașteptat, zorit;
văzusem demult în anii absoluți
într-o oglindă albăstruie, de apă
sfârșirea unui munte falnic
și de atunci pândeam speriată
scurgerile
Am inceput un joc care a
degenerat intr-o iluzie perfida;
Tu nu mi-ai daruit decat petale afanisite.
Nu mai vreau sa stiu acum
cine a rostit cuvintele mai sterpe
sau cine le-a dat culoare
încredere înșelată
am crezut în visuri frumoase
cu feți-frumoși și trandafiri,
dar soarele mi le-a spulberat pe toate
în zori.
am crezut în viață
și am sperat în fericire,
dar am avut
ma intrebai intr-o zi cu pasari
de unde incepe ploaia.
ma intorceam atunci incoltita
la intelepciunea apelor;
cofetarul imi spusese mai demult
sa nu alatur niciodata
un peste galben unui
In bataia inimii mele
numele parea doar
o prelungire fireasca a lunii;
Iar eu nu puteam sa ma
desprind de soaptele tale.
In lumina fulgerului
chipul tau de rasfrangea
adanc in sufletul
întrebările cu adevărat înfiorătoare
sunt cele care se subînțeleg continuu
doar pentru că
răspunsurile lor ar trebui inventate
în toate limbajele interioare,
ca să devină comunicări acceptabile
și nu
mai demult, am dat din greșeală
aripi de înger pe văluri de moarte
și mult timp nu m-am încumetat
să privesc fața hidoasă a acestui schimb;
mă ascundeam mereu,
înfricoșată de moarte,
în
avalanșă de ferestre se revarsă
dinspre tine.
puzderie de reminiscențe se alătură
celor dintâi.
infinit de întâmplări se zămislesc
pe loc.
buchete de fulgi de speranță
mă trezesc în zorii nepătați ai luminii
cu un nod în gât
și o stare subliniată de refuz.
razele soarelui temerare
au reușit să câștige înfruntarea grea
cu clădirea din față
și filtrate
Era o zi frumoasa de iarna la tara. Afara ninge exact asa cum imi place mie, rar si cu fulgi mari. Eu sunt in casa singura uitandu-ma pe un vechi album cu fotografii. Nu stiu unde sunt bunicii mei.
. . .
Nimic. Absolut nimic. Privea deznadajduita Sala Mare in timp ce cobora scarile grele de lemn. A privit cu dragoste aranjamentele din camera. Glastrele in care se aflau trandafiri,
ploua din adâncurile culorii,
poznaș și irecuperabil.
ploua cu picături de coca-cola,
cu flori de soare,
ce mângâiau pervers falangele,
cu crengi uscate și pătate.
ploua cu pâlpâiri de
Ai crede că sunt
doar o ființă primară
cu emoții simple și ușor banale,
ce se zbate între aceleași limite convenționale.
Ai crede poate iar
că mă chinui inutil,
căutându-ți ochii
alb pe alb
și totul pe nimic
ca
niște ipostaze umane de sare
doar
un transfer inegal
între bucăți albe și pete murdare
ce duce la clonarea unei noi generații
de portocali stradali
sau
un țesut
Nu pleca in noaptea prea lunga,
nu ma lasa prada
gandurilor abdsurde;
Eu te vreau doar pe tine ...
Nu e acelasi lucru daca poate
ochii sau mana mangaie;
Atingerea infioara,
dar lacrima
am început să pândesc literele
mai ceva ca pe fericirea însăși
doar că oricât de înghețat ar fi afară
cuvintele nu pot să ofere vreun fel de asigurare;
ar părea că drumul spre mai încolo
se sprijină
mi se lipea o frunză de frunte,
fără să o pot desprinde
dintre ramurile înflorinde.
o barcă ce purta cercurile destinului
se curăță în lipsurile materiale;
nici scândurile nu mai
MB