I s-a spus că putea scrie . Despre aproape… orice.
― Definiți, vă rog, termenul “aproape”
― Înțelegeți dumneavostră mai bine.
A stat și s-a gândit dacă să spună
Demonic se întunecă seara
peste clipitul frunzei
ce-atârnă în platani.
Copacii fug ducând cu ei
o nepăsare oarbă.
Spirale, efemeride și puf de păpădie
se răscolesc, mixate,
în laptele cel
scântei,
clopote și săbii
alunecă pe coardele viorii
în vene.
ritmul de tobe
ne cheamă la masă.
fugim
în ecou
sub capela de rândunici.
cum le mai flutură vântul
ca pe batiste
Nu îmi place să fiu deranjată din somn. Când încep a împleti vise, aleg să îmi fac un buzunar încăpător, nu glumă. Ceasul nu se răstește niciodată la muțenia dimineții pentru că oricum nu îl aud. Aș
Nimic din voia acestei seri
nu va să zâmbească peste cuvintele care
cad dintre gene
în rama de stilou și carne.
Înfometat, adulmec trupul
ce s-a lipit de mâine.
Mi-a mai rămas doar
să ascult
Ce oameni, nu-i cunosc!
Stau în pătrat și-și zic
că zac cu toții în același ochi.
Uluitoare lacrimi curg
și ei îngheață.
Laturile cad, se sparg,
și-apar din nou, a doua zi, la viață.
MH