Poezii

Demonic se întunecă seara peste clipitul frunzei ce-atârnă în platani. Copacii fug ducând cu ei o nepăsare oarbă. Spirale, efemeride și puf de păpădie se răscolesc, mixate, în laptele cel

MHMonica Harhas

0

2

scântei, clopote și săbii alunecă pe coardele viorii în vene. ritmul de tobe ne cheamă la masă. fugim în ecou sub capela de rândunici. cum le mai flutură vântul ca pe batiste

MHMonica Harhas

0

0

Nimic din voia acestei seri nu va să zâmbească peste cuvintele care cad dintre gene în rama de stilou și carne. Înfometat, adulmec trupul ce s-a lipit de mâine. Mi-a mai rămas doar să ascult

MHMonica Harhas

0

0

Ce oameni, nu-i cunosc! Stau în pătrat și-și zic că zac cu toții în același ochi. Uluitoare lacrimi curg și ei îngheață. Laturile cad, se sparg, și-apar din nou, a doua zi, la viață.

MHMonica Harhas

0

0