Monica Harhas

Textul pare la suprafata naiv si superficial, aproape scris in joaca. Insa dincolo de cuvinte cred ca se poate simte mai mult...

Aici e mai mult un joc de imagini: albul copacilor si seara-atemporala care vine dupa ce oamenii sting lumina, chemand demonii si alungand timpul. Alb si negru.

Mi-a placut elementul-surpriza, ca sa il numesc asa; o idee foarte buna: sa mergi sa vezi o piesa de teatru in care tu esti privit de spectatorii-actori si tot tu parca incepi sa te integrezi in \"piesa\" pe care ei o imagineaza cu ochii mintii. Iar \"doamna\" e fenomenal de reala... Totul si comic si trist in acelasi timp. Dar scrisul e cursiv si te acapareaza, incepi sa vezi cu toate ca nu participi direct. Da, o piesa cu \"actiune statica\" insa una care iti stimuleaza mintea! Bravo! Mi-ar placea sa o vad jucata. Iti doresc succes!