Poezie
alchimia unui nonsens
2 min lectură·
Mediu
(1) peste umăr bro
e nevoie câteodată de ingeniozitate și stil
un cablu trifazic
două cârje și un duel sentimental
e nevoie de o mulțime de gloanțe
de virtutea particulară a fiecărei prăzi
în care se transformă
trebuie să ai un plan elaborat bro
cuvintele ni se înfățișează întotdeauna dezlănțuite
cad în torent
de cealaltă parte a omului înțelept
peste umăr
în jos
pe Destiny Street
și prin piață
se pierd în posibilitatea ploii
ca un animal mare și osos
fără a descoperi regalitatea spiritului
unui fir de lână tors
până la disoluție
(2) profan
se sparg pereții dimineții
într-o nevoie pregnantă de aer
curajoasele păsări cu patru picioare
peste pod
prin pasajul de fum
peste câmpurile de vânătoare
așa este normal bro
să ținem în gură secundele
cu mâna apăsată indiferent pe trăgaci
peste mersul tăcut al melcilor de livadă
oricum nu ne lasă inima
să punem căpăstru culorilor
florile s-au inventat într-o sală de nuntă
ca un mesaj
al ultimei respirații profane
(3) în căutarea sensului pierdut
vine un moment bro
când ochiul
se înființează pe un cuțit ruginit
refuzând să asculte
de avertismentele ploii
un înger căzut
o convingere a unui meditator
ce ieșise din iarnă
într-o formă
nu prea umană
există un început
în încercarea de a căuta sensul pierdut
când miezul nopții se naște vibrând
noțiunea că "sunt"
că exist brăzdat de firele albe
nepăsarea că plâng…
nu te doare?
001.921
0