Poezie
imperator 2
1 min lectură·
Mediu
(4) de atunci…
încă mai stau îngropate în stive de praf
săbii cu vârf de brocard
închinate nobilei doamne
adorarea clipei e o blondă cu buza de jos
camuflată discret
o poveste ce râde când n-ai încotro
când te rezemi cu genunchiul de oameni
victoria mea…
o stranie cutie cu umbre
pusă zălog în cadența pașilor
care trec de atunci pe culoare
(5) simulacru
alunecă lin cerul de august
plin de care de luptă și flăcări
osos candelabru stropit
cu sângele meu simulacru
înțeleg că te plictisești singur
făcându-ți nojițe în salonul comun
cu un set de perfuzii și o cutie cu ace
grăbește-te, la știri se anunță lucid
războiul e pe undeva, pe aproape
(6) întrebări
ascultă puțin încordările umbrei
cu degetele fluturate
peste luciul buzelor sărutate
i-anvelit picioarele prețioase
cu alunecarea robilor orbi
perechea retezată a fluturilor
de iederă coaptă...
ce înseamnă o zi?
ce pot pierde în noapte?
001277
0