cicatrici

*primordial uneori obişnuiesc să privesc cerul de parcă aş fi un fel de oglindă concavă / sau retina unui fluture ascuns în respiraţia unui daimon obsedat de femeia cu o mie de braţe. şi totuşi / peste noapte nu se întâmplă nimic (i)real. doar scheletul planetei pulsează ca un fitil sub pielea Pacificului iar nisipul… nisipul ia forma unui colţ de insectar răstignit geometric peste umbre și case. *EKG la ţărm / mările repetă numele morţilor lovind siluetele crabilor cioplite de timp purtate înapoi pe Champs Élysées acoperind indiscret / deşertul oceanul / bulevardul / retina / cenuşa. priveşte-le mersul lichid. urcă coboară se înclină se ridică apoi se retrag – simetrie a rănilor care nu se închid cicatrici sonice ce vor vibra la următorul reflux matinal ce ia forma nisipului. *auster deşertul îşi mângâie umbrele suspendat de dorinţele noastre. fiecare vertebră uitată devine un far pentru păsări de noapte. păsările mele plutitoare. păsările mele absolut meteorice / torenţiale. păsările mele mai mult decât viscerale... insoldabile. *inocent din solul accidental al acestei clepsidre cu miros de arhanghel curg doar cuvintele mele. cuvinte de sare / cuvinte repetând etern scenariul postum şi conturul sonor al viselor cândva ale noastre. nu-i răspuns. doar respirația perseidelor şi simetria rănilor care nu se închid – lagune ascunse în noapte. *punctul zero oraşul s-a stins peste neoane şi case. pe dosul pleoapelor mele un ceas orbital pulsează lucid. fiecare secundă taie vederea în fâşii. scaunul gol / mecanismul uşor înclinat al podului suspendat şi acest fragment de epidermă a lunii desenându-mi pe mâna o hartă. când clipesc / oamenii devin realităţi imposibile – o gheară întoarsă spre mine strălucirea contiguă a unei fotografii interzise pe Marte. *selfie - reboot la capătul străzii un hacker vinde iluzii pe Dark Web. acceptă numai criptomonede bătute / la mint din vise şi cuvinte încă nescrise. uneori și o mie de brațe.