Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

riff până la capăt

sentimente banate

2 min lectură·
Mediu
m-am trezit devreme înainte ca lumina să își caute forma printre storuri. pe zidul casei / în jocul de umbre lăsat de lampadar / se desena un chip din amintiri conjugate într-un mod ireal. // nu era prima dată // când eram copil credeam că zidul îmi păstrează secretele / că își schimbă expresia ca un oracol uitat de zei – acum știu că e doar o iluzie. dar ce altceva e viața / dacă nu o pareidolie a sufletului nostru naiv, o lume care ne privește înapoi cu propriile noastre contururi pe față? În surdină / din telefonul lăsat pe podea o chitară electrică deschide un tunel sonor, o poartă spre altceva. un ritm care mă ține între lumi, ca un fir invizibil între pământ și cer, între ceea ce am fost / și ceea ce n-am avut curajul să rămân în cele din urmă - un selfie cu Dumnezeu colțul rupt al unei file de calendar peste hieroglifele unui acord apăsat și două consoane. pe noptieră / o carte deschisă la întâmplare. o poezie pe care n-am terminat-o aseară. o arcă mă așteaptă să urc, să mă las dus pe un fluviu de gânduri contrare. dar azi e jazz / nu poezie / poate onirograme. Îmi trag un pulover peste umeri, îmi prind șireturile la bocanci, mă ascund în copilărie. În baie / oglinda îmi reflectă chipul într-o expresie pe care nu o recunosc. poate că nici nu mai e al meu. poate că fiecare dimineață e un ritual al reinventării, o mască proaspăt turnată peste frontispiciul nopții. Între ceea ce visez și ceea ce trebuie să rămân e un pod de sticlă sub care curg toate versiunile mele abandonate. mă uit spre ceașca de cafea. e neagră, aburindă / ca o intrare într-un vis care n-a fost scris niciodată. sorbind din ea / îmi beau propriile umbre și le las să-mi încălzească sufletul / acolo, în această imagine de lampadar, acolo / lângă zi, lângă poartă. dar afară e soare. În căști începe un solo de saxofon. e lumina aceea caldă / clară / care te face să simți că poți lua lumea de la capăt. inspir adânc. apăs play. astăzi voi urca cu pași de lumină pe o scară invizibilă. Și poate // doar poate // voi ajunge la mine.
02946
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
384
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Mondea Adrian. “riff până la capăt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mondea-adrian/jurnal/14186839/riff-pana-la-capat

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
Atât prin sinceritatea lui, reîntoarcerea la omul din tine, cât și prin atenția la detaliu și naturalețea cu care descrii totul. Oglinda, noptierea, ceașca de cafea, telefonul, toate lucrurile astea fac parte din micul tău univers și, plecând de la ele, începi și explorezi, faci conexiuni, faci paralele.. Așa făcea și Neruda, în odele sale, așa făcea și Ritsos, în sonata sa. Poate că pare ceva diferit, dar tot despre muzica sufletului este vorba în acest poem.
0
@mondea-adrianMA
Mondea Adrian
Heard melodies are sweet, but those unheard are sweeter / multumesc foarte mult, conteaza pentru mine.
0