electric blues

în fiecare zi emit câte un card pentru eternitate într-o apartenență de fond, problema organizării tuturor resentimentelor într-un limbaj circadian, același co[r]d de intrare, o combinație între sărutul în ploaie şi gustul unui coctail de Gipsy Punk. în fiecare noapte îmi arunc gândurile ca niște pești carnivori pe asfalt îi privesc cum se zbat / într-un ritm de neon printre zgomotele orașului orb, acorduri de Jazz şi formele schimbate ale înțelesului lor. în fiecare dimineață am nevoie de o mai bună organizare de 2% câștigul ipotetic, neuronal, din aer. uneori îmi spun: „e mai bine să taci...” doar cine se trezește devreme ajunge să înțeleagă, să vadă – o mare cu valuri de sticlă ce se sparg şi refac.