Mocanu Adrian

Þi-aș fi spus ... Þi-aș fi spus că m-am visat în un muzeu arheologic, unde noi doi nu mai eram sub urechea stângă, ci ca un nor întunecat deasupra mea, care sunt rostogolindu-mă ca o bilă

Crucea mea Mă uitam înainte și mă priveam dintr-o parte Și vedeam sferă neagră cum dă să vină pe mine, De pe versantul de munte, ca eu să visez. Și de departe mi-am zis că probabil pe vârful

Bărbatul și femeia S-ar fi zis că ne învârteam invers, deși ar fi fost imposibil, căci noi doi ne așteptăm unul pe altul, înaintea drumului nostru, zâmbind, iar vorba noastră începe de unde se

O calule ) ai fost supărat! Ai văzut și tu lupul când a ieșit din locul lui și a spus ce avea să spună? Știi și tu că uitarea e după zgomotul roții de piatră? Când a venit să se împace a vorbit

Suferința era în fața luminișului și revăzând gânduri vechi am revenit în o ploaie rece. eu eram sferă și linie și doar aseară am văzut sfera cum mă turtea, făcându-mă limbă. și am zis

În potrivirea gurii s-a desprins pasăre neagră din orizont și venea zburând și cum m-am mișcat am văzut în față sus ramură de copac și atunci ca răspuns la întrebare am fost o clipă fruct și

Când după gând e o faptă, și \"după faptă, răsplată\" și în negație s-ar păși din o pată în o pată mai mare cu o labă de urs, în dreapta stătea gând mut în absolut parcă întins cu praștia, așa

Am aruncat din vis vorba că fapta e gust. Și aș mai zice că atunci când mă doare ies să o înfăptuiesc cu ardoare și e ca o curbă albă ce iese din neant și sare în același punct, pe cercul meu ce

Nu era intrare și ieșire și erau rupți din mine. Mai aveam doar în dreapta rădăcinile lor. Lipsa lor mă durea unde îi iubeam. Și nu erau unde n-au fost când am vrut. Și nici să îi chem nu

Goneam pe cale în visare cu vorba ce zice și pe sub curba ce o închide trecând prin tablouri... și e vorba ce zice în vârful de linie ce vine pe cale cu care mergând o acoperă valul. Și am

Gonind pe cale am oprit în întâmplare, nechezând ca un cal și pe când ar \"lătra câinii și s-ar plimba ursul\", m-am văzut uriaș și mi-am luat vorba cu mâna dreaptă dintre nori și am

Nu știu cum a venit apă peste deșertul din mine, însă am întins prin aer o mână la celălalt țărm, unde știam că erai, încercând să te mișc și am strigat: - Hei, ce faci? Și după aceea ne-am

Acuma la apus de soare, Bila cea albă e rostogolită de preoți la templu, până la semn și este liniște în sat și iată se vede cum încă pe coșuri mai iese fumul. La noapte, târziu, din lupii ce

În întunericul nopții, un țârm incandescent cu stâncă s-a rupt din mine, pornindu-se spre dreapta, spre margine, spre tine, pe ape mici și albastre ca mercurul.

O gură să vină acuma, să apese, să iasă în lung lichidul negru din sferă. Nu pot să merg înainte din cauza sferei din dreapta și de care mă ciocnesc în pornirile mele. Persoana iubită era atât de

Există un \"a face rău\", dar ca ceva ce se închide ca o bilă neagră și mică. Plasma albă a eului, în pornirea sa, chiar dacă o atinge nu face corp cu ea. În stânga, de jos până sus, ca un

Cu cântec venind ca pe nori, din stânga, în sfere, Sunt ale vieții înșirate bune și rele și-n cântecul vieții când mă privesc, Sunt cela care să zbor îmi doresc.

Până la ilogică, din aparentul nimic, ce stă ca o mare liniștită în întuneric, A sărit o pată albă la culoare, Acolo unde iubirea vine să lipească,

Venind din stânga în fața mea a fost o palmă deschisă în care eram, palmă a unui sfânt sau a Lui Dumnezeu.

În conul de umbră al zeiței din aur, cutia craniană sta pe măsuța de lângă perete, fără parientalul din dreapta. Privind la activitatea creierului am văzut cum din creier s-a desprins molecula roz.

Privindu-mă din dreapta am înțeles că se roteau continuu, în sensul acelor de ceasornic, astfel încât doar Yang rămânea în sus, ca ceva care se pune, dând senzația de luminat, de mare sau de mult,

Am prins ceva despre cuvinte ce se așează pe lungul de dinainte și că-i nevorba boboc de lalea neagră sau ca o chilă cu etambou și etravă sub cerul deschis.

Vorba între noi floare deschisă.

Tabloul 1 privind în dreapta, pe fundal cenușiu până sub tălpi, cât să îl cuprind drumul ce a fost, drum cărămiziu, ca un siaj de navă.