Mariei Lidiene
În ale Lui Dumnezeu ai trecut mereu de la obiectiv la subiectiv! Iar staulul nașterii tale Maria, e ca veșnicia. În arcadele templului refăcut Și-a împlinit Iisus copilăria. steaua nașterii Lui,
Maria icoanelor transilvănene de secol XVIII
Mărgăritar ceresc ce ține în brațe un copil minune, ce ne aduce vremuri bune, să le trăim ca-n calde primăveri. Deasupra cerului Iisuse vei sta. Voința ne-o vei însenina. Ca-n jilț seninătatea Lui
Mariei Călăuzitoare (Odigitri)
Din privire, din mirare, se săltă o întrebare ce se uni cu barba-ți Marie și îi dai Fiului răspuns. La orice întrebare îi răspunzi cu o franchețe îndoită de noblețe. Pasiunile-i săltate De gura ta
El te-a iubit Prodromița!
Ca sâmbure al vieții Tu porți coroană pentru un singur prinț, ce cumpătat va merge în tinerețea lui biruind răul încă din viață. Ochii tăi sunt ca două măsline. și Îi plăcuse când îl țineai în
Slăvire Maicii Sfinte din Guadelupa
Slăvire Maicii Sfinte din Guadelupa În Iuda trebuia să naști. Tu ești toamna tuturora. Ai legat Asia de respirația Europei. Tu îți împlinești privirea de Dumnezeu. Tu ai mângâiat cu bucuria pe
Sfintei Marii Platytera de la Catedrală
Toată lumina lunii e pe chipul tău. Iar noi, privind cu ochii tăi suntem semințe de credință. În gândire cugetători, în simțire luminați. Respirația ta este a modestiei, caracteristică și lui
Mariei de la lainici
Mariei de la Lainici Că stelele nopții își vorbesc, copilul înțelege asta! Prin vorba Ta Iisuse ești mielul. Prin ascultare Maica e oiță. Chipul Maicii este chipul răsăritului, Al Fiului este
micromangaiere
Tot să alunec pe tine Doamne, sferă ca de oțel, în gând. Ce dulce mângâiere!
starea e (accentuat)
E (accentuat) Ochi de pește. Cozi de pește. Vene mațe branhiile! Pește sunt în plasă de păianjen! Aufff!
gaura alba este Adevarul
tu ai vorbit, coloana ai devenit. o floare ai iubit, trepte ai devenit. păsări ai iubit, ghid ai devenit. animale ai iubit, altar ai devenit. iubind omul omule ți-ai schimbat eul în gaură albă,
traind in infinit si in finit
Obsesia are legătură cu locul. 01.03.16 Când nu vreau este pentru a nu consuma energie. Gând: Jaja. “că’ ești ca Jaja” este vorba conștiinței? Aproape devenisem Jaja pentru una sau
prietenie
peste a noastră de aur prietenie, Sfântul Duh s-a pornit din stânga să ne adie; ne mângâie, ne mângâie. 25.03.2014
Pornirea
Au început să zboare Porumbei voiajori mai înainte să plec Și au rămas in cuib Puiii de vultur pleșuv Cerând de mâncare. Vulturul ține prada in tăcere. Pe vârf de stâncă, Þine sub ghiară
Fapta rea
fapta rea se simte din cuvinte ieșite, se naște din un șir. fapta rea e vrăjitorie, magie îmi rămâne prietenă, mi se dezbracă mie, o știu, e un lucru infim. am descifrat facerea faptei
Rugăciune 2
Rugăciune O, Doamne al doririi mele, Tu ții lumină, eu priveghere. O, Doamne al doririi mele, cerne-mă, cerne-mă, O, Doamne al doririi mele, ești Dumnezeul-alb în gândurile mele. O, Doamne
poezie
Din epocă neștearsă ce stă până acuma, a unora idei de devenire-ntr-o ființă întinse pe pământ ca norul pe deasupra, dospit fiind de toate, eu ma rezem de o umbra. Secunda imaginată șezând pe
Din al doilea plan
Nu te pot lega corabie la țărmuri; Se rup parâmele trimise ca pânza de păianjen, Limpezimea clipei fără punct de sprijin, Oglindește numai sufletu-mi pe valuri. Cât aș vrea să fim
Un prieten în Hristos
Nu e ușor să mori - Născut fiind spre o moarte, Când de atâtea ori, Atingi gândiri deșarte. Din starea ta în absolut, Mă ia pe sub o aripă; Potrivnic stă că a putut, Lumina să se
tu 1
mi-ai venit in pântec: luna; mi-ai ieșit prin pântec: soare.
De la naștere la naștere
În gândul tău am existat, Mai înainte de aș fi simțire, De când în viață am intrat, Þi-am fost prezență ție. Prin trupul meu sens am primit, Cuvânt am luat, cuvânt am dat, Iar suflul mi
noi doi in natura
Din ghemotoc roz iese în întuneric melcul cu cap de girafă. În dreapta, floare lângă floare să plâng de alb-lumina coroanelor lor.
Caruselul
Între vârfurile valului, valului troianului, Înțeleg încă o data: credinta este din piatră, Când din ce-mi pare și ce înseamnă, Negândiții subiecți zbor spre cer ca zei în noapte Și întru-n
vedenii
Pe drumul nostru din dale de piatră, o dală e întoarsă, acolo este familia noastră. Fântâna e adâncă, Castelul-i din stâncă. m-ai lăsat la țigănci purtând drumul roșu in păr și ne-am luat
Sentiment
Unde un sentiment criminal m-a trezit din somn Sabie mi-a pătruns în piept. Sufletul s-a dus în parfum de crizantemă. Cine mă mai omoară? Mi-am spus. Și mi-am adus aminte de mine Și am stat în
Ruga
După o croire in vechea haină neagră, M-am dus în ipostaza(chipul) Celei ce se roagă, Tu ni Te-ai înălțat la ceruri Din afara Ta. Peste trupul în genunchi Și peste ființa mea
Lupta
Trupul mi se lungise. Era alb. Si mă întrebam când voi reveni la normal. Piatra credinței era in pericol Și mi se retrăsese armatele șiroi In stânga, la Dumnezeu. Cel fără chip vroia să îmi
Rugaciune
Te rog Doamne, ține-mă închis cu firul gândului, deasupra, doar credința are un cer. Doamne învață-mă îndreptările Tale, pentru ca moartea să se uite la mine hătiș. Pocăindu-mă, bineplăcut să îmi
spunere(1)
La pregătirea pentru spovedanie ca în pilda Domnului Iisus Hristos: se alege grâul de neghină, iară prin norul negru care în dreapta trece se vede soarele în plan orizontal.
De ce!
După sărutul mic și ultimile clipiri calde m-am dus la geam să admir cum este iarna, dar suferința a atins în mine capete și curgeau lacrimi ce îmi topea zăpada... Plângeam venind \'napoi din
Þi-aș fi spus ...
Þi-aș fi spus ... Þi-aș fi spus că m-am visat în un muzeu arheologic, unde noi doi nu mai eram sub urechea stângă, ci ca un nor întunecat deasupra mea, care sunt rostogolindu-mă ca o bilă
Crucea mea
Crucea mea Mă uitam înainte și mă priveam dintr-o parte Și vedeam sferă neagră cum dă să vină pe mine, De pe versantul de munte, ca eu să visez. Și de departe mi-am zis că probabil pe vârful
bărbatul și femeia
Bărbatul și femeia S-ar fi zis că ne învârteam invers, deși ar fi fost imposibil, căci noi doi ne așteptăm unul pe altul, înaintea drumului nostru, zâmbind, iar vorba noastră începe de unde se
Picătura de mir
O calule ) ai fost supărat! Ai văzut și tu lupul când a ieșit din locul lui și a spus ce avea să spună? Știi și tu că uitarea e după zgomotul roții de piatră? Când a venit să se împace a vorbit
Sentimentul OI_
Suferința era în fața luminișului și revăzând gânduri vechi am revenit în o ploaie rece. eu eram sferă și linie și doar aseară am văzut sfera cum mă turtea, făcându-mă limbă. și am zis
Gura mea
În potrivirea gurii s-a desprins pasăre neagră din orizont și venea zburând și cum m-am mișcat am văzut în față sus ramură de copac și atunci ca răspuns la întrebare am fost o clipă fruct și
Iubind
Când după gând e o faptă, și \"după faptă, răsplată\" și în negație s-ar păși din o pată în o pată mai mare cu o labă de urs, în dreapta stătea gând mut în absolut parcă întins cu praștia, așa
Un cer alb
Am aruncat din vis vorba că fapta e gust. Și aș mai zice că atunci când mă doare ies să o înfăptuiesc cu ardoare și e ca o curbă albă ce iese din neant și sare în același punct, pe cercul meu ce
Copacul
Nu era intrare și ieșire și erau rupți din mine. Mai aveam doar în dreapta rădăcinile lor. Lipsa lor mă durea unde îi iubeam. Și nu erau unde n-au fost când am vrut. Și nici să îi chem nu
Fardul
Goneam pe cale în visare cu vorba ce zice și pe sub curba ce o închide trecând prin tablouri... și e vorba ce zice în vârful de linie ce vine pe cale cu care mergând o acoperă valul. Și am
Revenirea
Nu știu cum a venit apă peste deșertul din mine, însă am întins prin aer o mână la celălalt țărm, unde știam că erai, încercând să te mișc și am strigat: - Hei, ce faci? Și după aceea ne-am
Astazi si maine, dacul
Acuma la apus de soare, Bila cea albă e rostogolită de preoți la templu, până la semn și este liniște în sat și iată se vede cum încă pe coșuri mai iese fumul. La noapte, târziu, din lupii ce
A doua pelicula
În întunericul nopții, un țârm incandescent cu stâncă s-a rupt din mine, pornindu-se spre dreapta, spre margine, spre tine, pe ape mici și albastre ca mercurul.
Din nou orchestra a început să cânte
Cu cântec venind ca pe nori, din stânga, în sfere, Sunt ale vieții înșirate bune și rele și-n cântecul vieții când mă privesc, Sunt cela care să zbor îmi doresc.
Main tumhari pehchan hoon!
Janam se janam tak Tumhare khayalo mein rehta tha, Pahle bhi muihc khabar thi, Ab iab is jivan mein aaya hoon, Main tumhari pehchan hoon! Tumhe mahshush karne ke mere pas karan hain, Kuch
