Poezie
Maria icoanelor transilvănene de secol XVIII
1 min lectură·
Mediu
Mărgăritar ceresc ce ține în brațe un copil minune,
ce ne aduce vremuri bune,
să le trăim ca-n calde primăveri.
Deasupra cerului Iisuse vei sta.
Voința ne-o vei însenina.
Ca-n jilț seninătatea Lui stă cu Maica-i gândului.
Vorba Mariei însorește pe Iisus.
Privirile lor ne duce să vedem câmpul verde de mohor.
Și că-i inima ce bate o dualitate.
Miresme sunt în șoapte, ale raiului de departe.
ale lor ca aparte.
le țin cei doi ca sori în noapte.
Iisus și Maria sunt cei ce ne primesc la ei
cu bucuria ochilor din a raiului văi.
Și e sorbirea a ei și a Lui dospire.
Iar povestea lumii e copilărie.
tot omul e ca un țăran beteag.
iară Iisus ca prinț și mare-i cântăreț.
Maria e copila mare a lumii,
Căci e nevibrând,
ca luna ce e departe.
00593
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mocanu Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Mocanu Adrian. “Maria icoanelor transilvănene de secol XVIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mocanu-adrian/poezie/14184572/maria-icoanelor-transilvanene-de-secol-xviiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.