Oare lupul alb ești tu?
Plecaseră lupii prin viscol Cu zdrențele dorului meu M-a trezit liniștea Cer nemișcat Urlete și colți înghețați Prin vizuine ascunse Am început să sângerez Prin păr Prin unghii Prin dosul
Iubire în cochilie de melc
Mână în mână Ne-am pus destinul Comun Într-o cochilie de melc Să curgă timpul Altfel Pentru o iubire Ce nu arde Nu mistuie Nu caută Nu înțelege Doar alină Prin simplul fapt De a
Totul meu
Fiecare minut mă scinda Între mai aproape de tine Și absența ta Încă un inspir incomplet Decăzut precum un înger Cu visuri arse În loc de aripi Încă un expir gol De numele tău. Doar așa am
Puncte de suspensie
Iubire ascunsă În puncte de suspensie Atât a rămas Din noi, Destine gemene Separate la naștere
Puncte de suspensie
Iubire ascunsă În puncte de suspensie Atât a rămas Din noi Din destine gemene Separate la naștere
Sezonul bacului
Scriu Pentru a da Viață Efemerului din celulele Cu conuri Și bastonașe Clasa întâi A anatomiei Umane O luăm Din nou Și Din nou De la capăt Și doare Tot mai mult Să înțelegem
Tatuaj cu pescăruș
Nu doare Sunt doar Suspendată Intr-un fără sens Palpabil Sunt doar Un sfârșit Al unei povești Negândite Iar în somn Lacrimile Devin imponderale Trăiesc Doar pentru visul În care Umbra Unui
Adio...Sau A Dieu
Adio... Parcă l-ai lua la plimbare Pe Dumnezeu Sau l-ai invita La o cafea Mono- Sau Bilunară Ne vedem acolo Iubitule Cred că El preferă Cafeaua lungă Doar duminica se odihnește Așa...ca și tine Ne
Rugăminte cu stele
Nu permite Minții mele Să umple tăcerile Cu stele La mâna a doua Care fac doar nebuloase Din idei Din amintirea unui zâmbet Care era hamacul Liniștii mele.
Cinci zile și o minune
Cinci zile și o minune Am fost noi doi Sau poate șase Știi însă ce se spune? Numerele impare Sunt toate mai catchy Îmi zâmbeai Cu fiecare moleculă În care apoi te-ai destrămat Și am rămas
Fotografii
Atât tot încercam să îmi fotografiez Un ochi Larg deschis Și sinistru de nemișcat Până când a rămas Doar un detaliu anatomic Și am renăscut Străină Ca un lăstar verde Dintr-un copac
Albastru și atât
Acel albastru - Eter Minune Iluzie Reper Părea să se fi scurs Din amintire Și să inunde orizonturile Acum chiar era de deplin Gol În interior Ca o scoică Eviscerată De ultimul
Dar de insomnii
Insomnii În dar Îți ofeream. Aroma cafelei De pe buzele tale În zorii Goi De amintiri Plini Doar de orizontul Unui destin Imaculat Îngemănat Isteric de dulce Disonant de tandru Nu mai
Corbul
Umple de cenușă Cer, mare, orizonturi Cu aripi fragile Un corb Cade un orologiu Din timpuri pustii Peste un orășel Fără nume Dar cu parfum de liliac Spărgând zăgazurile Zâmbetelor Și
Bilanț
De-aș număra lacrimi, Aș fi un arlechin anacron De-aș căuta prin praful În care amintirile se dizolvă Zâmbete știrbe Aripi de fluturi Tăcerea Sub un cer prea senin M-aș găsi copil Cu visuri
cioburi de oameni
Uneori, mă aștept să curgă sânge pe străzi... prea mulți oameni rănesc pe sine pe alții... lăsăm cioburi de-orgolii și ace din priviri prea reci... să ni se-mplânte-amar în
embrion
dorm și acum cuvintele ultimei tale îndoieli în palmele mele mi-au schimbat și amprentele îmi arunc spre cer sufletul gândurile amare pe care le sădeai între noi să plouă toată
Buzele tale
Ce gust au buzele tale? Nici tu nu știai Ai preferat să verifici Dacă ți-a răspuns La SMS-ul de despărțire Te irita metroul ce-ntârzia Țigările nu mai mângâiau Sinapsele defecte Zburlite de
Elogiul disperării
Lăsam zdrențe din mine Pe stânci Orizontul mi-era cordelină Și brațele-mi urlau Și cinci neuroni, Un plămân Corneea Să fac un salt- Saltul! În gol Să plutesc Să
tu zeu, eu nu
De ce e Calea Lactee Între visele noastre Comune Cu iz de migdale Și de soare Prelins în mare? Pe genele tale stele Și în palmele mele abis Disjunct de orizont Și șchiop A ajuns numele
Frig de primăvară
Unde se naște frigul? În neuroni sau în vene? Uneori mă gândesc la soare Și lacrimile devin atemporale Suspendându-mă galant Cu picioarele în ce aș vrea Și cu capul în ce a fost Până mă rup în
În vis
Nu mai erau cuvinte Între noi În noi Sub gene Sau unghii Ceasul picura de pe perete Nici nu l-ai mai văzut Ai adormit mai greu Ai dat visului play mai târziu Pe perete creștea un
bec ars
Bec ars din mine sau din tine Cert e doar întunericul dintre palmele noastre ne plouă sufletul prin spațiul dintre noi Îmbrățișează-mă în tine! Stai... Ți-e papionul strâmb Hai să culegem
Tabloul cu deșert și clepsidră
Studiai apusurile din deșert Și mi le trimiteai apoi pachet - Parca livrai speranță Unui mort abia ingropat Eu îți scriam fără rimă Aș fi preferat să-mi cerni nisipul Nu prin clepsidra
